Deschisă pe 4 august, ediţia a 63-a a Festivalului Internaţional de Film de la Locarno are câteva date contextuale de neevitat. Primul lucru de care se cuvine să ţinem seama este „intrarea în pâine” a fostului director de la Quinzaine des Réalisateurs. Francezul Olivier Pčre a acceptat să se ocupe de profilul artistic al festivalului de la Locarno, căruia, în acest an, i-a imprimat deja o particularitate de luat în seamă. Aceasta constă în aducerea la prezenta ediţie a unui grup de tineri şi foarte tineri cineaşti europeni la primul lor film. În al doilea rând, legat de conjunctura elveţiană, să nu trecem peste faptul că fostul director al serviciului federal Cinema, domnul Nicolas Bideau, este urmat de Didier Burkhalter, acesta dorind să confere şi mai mare responsabilitate cinematografiei din ţara cantoanelor. În acest sens, se spune că ar fi avut de ales între a aloca 300 000 de franci elveţieni pentru aducerea în festival a lui Clint Eastwood şi a investi în cercetarea ştiinţifică legată de arta a şaptea. Să mai menţionăm şi faptul că, în aceste zile, ministrul federal al finanţelor a demisionat în urma unui scandal, deşi era apreciat pentru intransigenţa sa.

Dacă e să menţionăm câte ceva din peisajul mondenităţii, ar fi cazul să tragem cu ochiul la prezenţa Chiarei Mastroianni, invitată pentru a i se oferi un onorific Leu de aur. Italiancă după tată şi franţuzoaică după mamă, cu o descendenţă faimoasă, actriţa a evocat anii copilăriei alături de Marcello (care o lua la filmări, deşi părinţii erau despărţiţi), mai încrezător în steaua ei cinematografică decât mama, nimeni alta decât Catherine Deneuve. La fel de timidă, de simplă, dar şi de neliniştită, emană calm, maturitate şi echilbru. Timpul a trecut, iar acum, Chiara este şi ea mamă. În festival are doar două din cele 30 de filme în care a jucat. Încă ceva, legat de lumea filmului. Festivalul a ţinut să-l omagieze pe scenaristul Suso Cecchi d’Amico. Dispărut la 31 iulie 2010, acesta a lăsat o urmă luminoasă în poveştile cinematografice semnate de mari regizori: Visconti, Monicelli, Blasetti, Rosi.

Sunt multe de spus despre atmosfera generală de la Piazza Grand. Sâmbătă, 7 august, la amiază, a fost proiectat „Morgen” de Marian Crişan. Este povestea - preluată dintr-un ziar local - unui kurd care vrea să ajungă în Ungaria. Descoperit la pescuit de către un supraveghetor de market din Salonta, acestuia i se promite că va fi „trecut” „mâine”, adică de pe o zi pe alta. O amânare în stilul călătoriilor în necunoscut cu care Marian Crişan ne-a obişnuit încă de la „Megatron” (Palme d’Or). La conferinţa de presă, filmul a fost însoţit de regizor şi de actorii Răzvan Bumbeş şi Andras Hathazi. Aşteptăm, aşadar, cu emoţie sfârşitul de săptămână, când va fi citită lista Leilor.