Prin declaraţiile din ultima săptămînă, Traian Băsescu pare să fi devenit, la modul cel mai caricatural cu putinţă, primul sau „întîiul” tinichigiu al ţării! Obrăzniciile verbale ale acestui personaj din ce în ce mai jenant, pentru că în cazul său noţiunea de „nepoliteţe” a ajuns un eufemism, au întrecut orice limită admisibilă.

După ce ne-a făcut pe noi, ziariştii, „găozari”, asta ca să ignor alte apelative, preşedintele s-a luat la harţă cu miniştrii, avînd însă grijă să îndrepte atacurile sale mai mult spre jumătatea PSD-istă a guvernului. Protestele lui Mircea Geoană n-au avut prea mare efect, deoarece Şeful Statului lasă impresia că nu se mai sinchiseşte de nimeni şi de nimic. Politicienii au fost făcuţi să se simtă „ospătari” sau „tinichigii”, într-o retorică marinărească insultătoare, care ar fi fost asezonată cu înjurături de mamă sau alte jigniri golăneşti, în mod sigur, dacă şedinţele cabinetului Boc ar fi avut loc pe puntea unui vas. Animalul politic Traian Băsescu îşi arată colţii, din ce în ce mai des, probabil de cîte ori citeşte sondajele secrete al PD-L-ului, în care vede în ce ritm accelerat îi scade cota de simpatie, în continuare.

Dar ce „simpatie” mai poţi avea pentru un preşedinte care face asemenea declaraţii nesăbuite? Ultimii săi suporteri rămăseseră, în mod inexplicabil, cîţiva intelectuali care mai păstrau un sentiment de nostalgie recunoscătoare faţă de acea ipocrită, deoarece avea scopuri electorale, condamnare a comunismului. Acum, după ziarişti şi miniştri sau politicieni, în general, a venit şi rîndul intelectualilor să fie luaţi peste picior. Ironia stupidă prin care Băsescu a încercat să pună semnul egal între filosofi şi semidocţi, făcînd, evident, aluzie la faptul că sistemul nostru de învăţămînt scoate absolvenţi pe bandă rulantă, fără ca aceştia să-şi merite cu adevărat titulatura profesională, este de o grosolănie fără de margini, chiar dacă dezvăluie un adevăr trist. Schimbul de replici dintre preşedinte şi Gabriel Liiceanu, surprins de microfoanele televiziunilor la „Book-Fest”, a dezvăluit faptul că singurul filosof român în viaţă s-a transformat, în mod incredibil, într-un lingău al Şefului Statului… Nu ştiu să răspund la întrebarea cum a fost posibil aşa ceva!?

De fapt, concluzia acestui scurt comentariu este că Traian Băsescu este propriul regizor, ca personaj politic, dar campania sa, încă nedeclarată oficial, seamănă cu o sinucidere electorală. Dacă te legi de presă, de miniştri şi de intelectuali, atunci înseamnă că nu mai aştepţi voturi decît de la mitocani şi manelişti, deşi aceste categorii sînt majoritare în România, din păcate. Asta înseamnă să înlocuieşti diplomaţia cu tinichigeria politică şi se pare că această manevră a devenit chiar o strategie prezidenţială! Dar „nava” pe care o conduce candidatul nedeclarat Băsescu este ruginită şi ciuruită de găuri, dovadă că primul tinichigiu al ţării vrea să ne păcălească a doua oară cu o epavă…