Am spus-o şi acum o săptămînă sau două; de cînd s-a sfîrşit vacanţa, politicienii n-au mai avut nici un week-end liber! Editorialistul a simţit-o pe propria lui peniţă, căci la fiecare sfîrşit de săptămînă apăreau subiecte noi, provocate de apariţiile în public ale unor lideri de partide. Şi de data asta s-a întîmplat la fel… În loc să mă distrez şi eu, ca tot românul, a trebuit să stau de pază în faţa televizorului, pentru a culege noi teme de editoriale. Vă asigur că am avut de ales la greu!

Se vede cu ochiul liber, de la mare distanţă electorală, că a început campania neoficială, cu mult înaintea termenului legal. Toţi candidaţii îşi fac de lucru prin judeţe sau pe la centru şi încearcă să apară cît mai des la televizor. Partidele care au în spate cîte un trust de presă sînt avantajate în această perioadă. Vom discuta mîine despre sumedenia de evenimente politice petrecute în week-end-ul ce tocmai s-a încheiat. Pînă atunci, prefer să comentez o idee mai veche, pe care au adus-o în actualitate desele apariţii ale candidaţilor sau ale şefilor lor de partide în faţa alegătorilor. Este vorba, aşa cum aţi văzut şi în titlul editorialului de faţă, despre tipuri de discurs sau mesaj politic, atît la nivel individual, cît şi la nivel de partid. O să vă convingeţi singuri cît de instructivă este o asemenea analiză, pe parcursul căreia voi încerca să rămîn imparţial…

PSD şi-a axat campania pe „rezultatele dezastruoase ale guvernării de dreapta”. Ei promit, aşa cum o face întotdeauna stînga, reparaţii financiare pentru categoriile defavorizate ale populaţiei, care au avut de suferit de pe urma măsurilor economice luate de guvern în ultimii 4 ani. În vremea asta, PNL joacă la două capete… Pe de-o parte, susţine că avem cea mai mare creştere economică din ultimii 18 ani şi că oamenii au început să trăiască mai bine, motiv pentru care doreşte continuarea acestui program guvernamental „miraculos”. Mesajul acesta este dedicat exclusiv electoratului de dreapta. Pe de altă parte, liberalii încearcă să-i smulgă pe pensionari din captivitatea electorală a PSD-ului, prin măsuri populiste şi pomeni electorale, gen măririle succesive ale pensiilor. În consecinţă, PNL stoarce bugetul de stat al României ca pe o rufă scoasă de la spălat. În tot acest timp PD-L pare să nu fie nici cal, nici măgar, vorba proverbului! Singurele idei fixe ale liderilor PD-L rămîn „conspiraţia” dintre PSD şi PNL, „grupurile de interese” şi clientelismul politic, cu aluzie directă la Dinu Patriciu. În rest, partidul nu are un program răspicat de guvernare. Despre PRM ce să mai vorbim? Partidul lui Vadim nu are nimic: nici doctrină, nici program, nici candidaţi…

La nivel individual, despre Mircea Geoană nu poţi spune decît că „face balet cu mînuţele”, ca să-l citez pe Mircea Dinescu, dar şi cu ideile adaug eu. Călin Popescu Tăriceanu gîndeşte ca un socialist improvizat, deşi se îmbracă european, trăgînd după el doctrina liberală ca un copil care-şi tîrăşte maşinuţa pe stradă. Emil Boc recită poeme politice trimise prin fax de la Cotroceni, iar Stolojan vorbeşte pe nas, ca un robot dintr-un film SF. Culmea este că Vadim pare cel mai viu, dar cine mai riscă să-l creadă pe cuvînt!?

Am sentimentul că v-am descris o grădină zoologică în care toate animalele candidează pentru simpatia noastră… Cu cine votăm: cu maimuţa, cu girafa, cu rinocerul sau cu „struţo-cămila” ?