„Dacă eu eram comandantul Titanicului, vasul nu se scufunda!” - a declarat preşedintele ţării noastre, acum un an şi ceva, dar a repetat acest lucru recent, în faţa unor camere de televiziune, hăhăind copios în văzul telespectatorilor electorali. Nu avem cum să contrazicem această afirmaţie a preşedintelui, făcută în stilul său caracteristic, „cu damf de whisky”, în schimb putem încerca să ghicim, în cele cîteva rînduri ale editorialului de faţă, felul în care începe să se scufunde Traian Băsescu însuşi, păstrînd speranţa că nu va trage şi România după el…

Vîlva stîrnită în jurul scandalului legat de omul de afaceri Puiu Popoviciu i-a scăpat de sub control preşedintelui, după ce pare evident că a încercat să orchestreze totul din umbră, aşa cum îi cunoaştem obiceiurile. Situaţia cu pricina a depăşit cu mult limitele unui „simplu” scandal de presă, devenind şi un caz politic ce a trecut dincolo de graniţele ţării noastre. După cum vedeţi, dacă aţi urmărit atent evenimentele din ultimele săptămîni, parcă se strînge laţul în jurul lui Traian Băsescu, iar el încearcă să contraatace, cu speranţa de a-şi salva imaginea publică şi a recştiga încrederea electoratului, însă lucrurile se sfîrşesc din ce în ce mai prost pentru preşedintele-jucător, de fiecare dată, lăsînd impresia că Băsescu se joacă pe muchie de cuţit, în asemenea momente, cu întreaga sa carieră politică. Nu am suficient spaţiu pentru tot ceea ce doresc să semnalez aici, dar voi încerca să concentrez amănuntele la maximum.

Valentin Stan a dezvăluit că într-un ziar occidental a apărut un articol în care se vorbeşte despre politicienii din România ce sînt în legătură cu „bandiţii balcanici”. NATO este îngrijorată de siguranţa secretelor militare, după ce a aflat cît de uşor se poate obţine la noi lista convorbirilor telefonice ale unei persoane ce deţine o funcţie în stat. UE se întreabă dacă va mai fi votată în Parlamentul nostru aşa numita „lege Big Brother”, după aceeaşi dezvăluire. Toate astea se sparg în capul lui Băsescu simultan! Unui ministru din guvern îi este ameninţată viaţa, printr-un SMS, de parcă trăim într-o republică bananieră. Victor Ciutacu se întreabă, în mod public, dacă actele tranzacţiei dintre Institutul Agronomic şi Puiu Popoviciu, în legătură cu faimosul teren din Băneasa, n-au fost cumva semnate la notariatul Ioanei Băsescu, fiica mai mare a preşedintelui, ce are cabinetul notarial exact în acea zonă. Ca să nu mai adaug faptul, pe care l-am aflat toţi, anume că Ioana Băsescu deţine şi un apartament în acea zonă rezidenţială. Declaraţia unui poliţist, înregistrată în regim de ascultare telefonică, în care preşedintele este dat în vileag că „stă la coadă” la uşa lui Popoviciu îl determină pe Traian Băsescu să organizeze o conferinţă de presă pentru a se dezvinovăţi. Toate astea în capul cui se mai sparg? Preşedintele trage cu dinţii de un împrumut de la FMI şi toată lumea îl suspectează că face un împrumut de campanie, ca să-şi asigure liniştea electorală. Apare pe piaţă zvonul decalării alegerilor prezidenţiale cu şase luni, iar analiştii dovedesc că asta îl avantajează pe actualul preşedinte, moment în care toată presa se inflamează, acuzînd manevre de culise dirijate de la Cotroceni. Vadim Tudor declară la OTV că Elena Udrea ar fi amanta lui Traian Băsescu. Din aceleaşi înregistrări telefonice dezvăluite de presă reiese că fratele preşedintelui ar avea o societate comercială în asociere cu Puiu Popoviciu… Eu nu zic că toate astea ar fi adevărate, dar ele se acumulează în contul imaginii publice pe care o percepe omul de rînd, viitorul alegător, în contul viitorului candidat la un nou mandat prezidenţial. Lista e şi mai lungă, dar o închei aici.

Care este morala fabulei? Traian Băsescu a ajuns subiectul discordiei generale. Nimeni nu mai are încredere în bunacredinţă a preşedintelui, dacă aşa ceva a existat vreodată, iar electoratul lipeşte, din ce în ce mai des, toate aceste stigmate de Şeful Statului. Băsescu atrage ca un magnet toate scandalurile, deoarece continuă să comploteze politic, cum a fost şi recentul caz Popoviciu, dar lucrurile nu mai ies, sau nu se mai termină, cum vrea el. Chiar şi tentativa, cu prilejul ultimului scandal, de a lovi, fie şi prin ricoşeu, în unii oameni ai PSD-ului, s-a întors împotriva sa, căci cine sapă groapa altuia, ştiţi ce păţeşte… Aşadar, apropo de un alt proverb, cine seamănă vînt, culege furtună, iar furtuna ar putea scufunda vaporul care şi-a dat întîlnire cu icebergul său electoral.

Acum ne putem întoarce la declaraţia preşedintelui, citată la începutul acestui editorial. Poate că Traian Băsescu ar fi salvat Titanicul, cine ştie, dar pe sine însuşi nu se mai poate salva de la cel mai răsunător naufragiu politic din istoria României postcomuniste de pînă acum! Punct.