Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman” evocă, printr-o microexpoziţie de carte, personalitatea criticului literar şi eseistului Titu Maiorescu (1840-1917), de la a cărui moarte se împlinesc, în această lună, 92 de ani. Titu Maiorescu, doctor în filosofie - titlu obţinut la data de 2 iulie 1859, cu „magna cum laude“, la Universitatea din Giessen, Germania - este una dintre personalităţile reprezentative ale culturii române din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De numele lui se leagă înfiinţarea societăţii „Junimea” şi a amplei mişcări culturale şi ideologice care îşi ia numele de la această societate. „Junimea” a fost înfiinţată la Iaşi, în 1863, de către Titu Maiorescu, P.P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi şi Theodor Rosetti, în 1867 punîndu-se bazele revistei de mare prestigiu „Convorbiri literare”.

Autorul teoriei formelor fără fond, Titu Maiorescu s-a format în spiritul germanic, făcînd studii strălucite la Viena, Berlin şi Paris. În lucrarea sa de doctorat, cu o temă referitoare la noţiunea de „relaţie”, la fel ca şi volumul „Consideraţii filosofice”, Maiorescu se arată preocupat de logică, antropologie şi teoria cunoaşterii, remarcîndu-se, în aceste volume, influenţele lui Kant, Herbart, Hegel şi Schopenhauer. Maiorescu este considerat a fi şi primul nostru estetician modern şi primul critic literar modern. „Teza pe care se sprijină Maiorescu este de sorginte hegeliană - arta este o manifestare sensibilă a ideii, pe cîtă vreme ştiinţa şi filosofia ne furnizează adevărul în forme conceptuale şi abstracte”, precizează prof. Grigore Georgiu.