Valul de emoţie din jurul explorărilor pentru gaze naturale în judeţul Vaslui a dus la suspendarea operaţiunilor programate de compania Chevron în comuna Pungeşti. Protestatarii consemnează o victorie, în vreme ce industria de petrol şi gaze analizează impactul şi valoarea de precedent ale acestui caz. Trei experţi recunoscuţi în economia şi industria extractivă au trecut de la emoţie la argumente, vineri, într-o ediţie specială realizată de televiziunea The Money Channel, singurul post de business al României.

RISCURILE DE MEDIU SUNT MULT EXAGERATE Riscurile exploatării gazelor de şist nu sunt nici pe departe de felul şi de mărimea celor vehiculate de opinia publică, a explicat conferenţiarul Radu Dudău: "Nu sunt otrăvite apele, nu sunt poluate pajiştile, terenurile agricole şi pădurile, nu se produc cutremure perceptibile". Radu Dudău a invocat datele statistice dintr-un studiu realizat de MIT în 2011, care arată că, din 20.000 de puţuri de extracţie a gazelor de şist studiate între 2005 şi 2009, numai 20 au provocat contaminarea apelor freatice. Este o rată de unu la mie, care ia în calcul inclusiv exploatări timpurii, operate de companii mai mici şi mai aventuroase, într-un regim de supraveghere mult mai lax decât în prezent. Deja tehnologia a evoluat foarte mult în ultimele decenii, iar situaţiile critice, deşi nu pot fi excluse cu totul, sunt astăzi cu mult mai puţin probabile. În plus, România aplică standardele europene de mediu, care deja sunt dintre cele mai dure din lume. Problema identificată de Radu Dudău este că niciuna dintre puterile statului român nu se bucură de încrederea societăţii.

ROMÂNIA ARE EXPERIENŢĂ ÎN TEHNOLOGIA DE FISURARE HIDRAULICĂ Mulţi dintre cei care vorbesc despre gazele de şist nu au nicio pregătire şi nicio calificare în acest domeniu. Opinia cvasigenerală în rândul experţilor români este favorabilă explorării tuturor resurselor estimate de gaze naturale, precum şi exploatării în condiţii de securitate a resurselor confirmate. Profesorul Nicolae Antonescu, rector onorific al Universităţii de Petrol şi Gaze de a Ploieşti, a prezentat în detaliu tehnologiile utilizate pentru identificarea şi exploatarea gazelor naturale din roci argiloase (shale gas). Mai exact, a vorbit despre faptul că în România este deja folosit de mulţi ani procedeul de fisurare pentru stimularea unor zăcăminte. Expertul originar din Moreni a respins temerile legate de intensificarea sau apariţia unor activităţi seismice, afirmând că impactul forajelor subterane este abia sesizabil la suprafaţă şi numai de senzori plasaţi în apropierea zonei de lucru. Nicolae Antonescu a abordat şi mitul celor 900 de substanţe chimice injectate în pământ: "Se folosesc apă, nisip sau granule de ceramică şi o singură substanţă chimică, cea potrivită pentru tipul de rocă pe care trebuie să-l fisurăm. În total, industria foloseşte câteva sute de substanţe, dar, la o exploatare, cel mai adesea nu e nevoie decât de una singură."

ARGUMENTELE ECONOMICE AR TREBUI SĂ CONTEZE MAI MULT Înainte de a consuma, trebuie să producem, a subliniat profesorul de economie Cristian Păun (ASE). Or, cel mai adesea, producţia industrială, de orice fel ar fi ea, vine împreună cu riscuri de mediu sau chiar cu costuri. Decizia cu privire la explorare sau exploatare trebuie să fie una raţională, care să ia în calcul atât oportunităţile pe care le oferă România - tradiţie în industria petrolieră, infrastructură şi forţă de muncă bine calificată -, cât şi contribuţia investitorului: capital, tehnologie, know-how specific.

În opinia profesorului Păun, unele dintre problemele de acum apar din regimul proprietăţii din România. Dacă resursele subsolului ar fi fost ale locuitorilor din Pungeşti, este probabil că aceştia ar fi fost mai interesaţi de avantajele explorării gazelor naturale din zona lor. Aşa, cu statul proprietar pe resursele subsolului, nu putem decât să avem încredere că specialiştii au calculat bine redevenţele şi celelalte avantaje pentru România (impozite, taxe pe muncă etc.). Pe lângă veniturile directe, este important ca industria noastră să rămână atractivă pentru marile companii globale în faţa altor zone, de la Ucraina la Polonia, Irak sau Rusia.