Ăsta era titlul unui film american de prin anii \'60 ai secolului trecut, adică în adolescenţa unui personaj aproape matusalemic ca mine, a cărui difuzare pe marile ecrane a fost îngăduită de cenzura comunistă pentru a arăta românilor cât de \"decadent\" trăia societatea capitalistă \"exploatatoare\". Astăzi, după atâtea decenii, mă încearcă sentimentul paradoxal că Partidul Democrat Liberal se străduie să reinventeze atmosfera acelui film artistic \"deocheat\"...

În timp ce, în România, ploile au început să ne aducă, pe ici, pe colo, câteva picături de radiaţii nucleare, ajunse pe plaiurile noastre folclorice tocmai din îndepărtata Japonie devastată de cutremure, iar urme de iod radioactiv şi-au făcut simţită prezenţa chiar şi în laptele oilor noastre mioritice, la PDL par să domnească o veselie şi o distracţie incredibile. Politicienii din acest partid sau apropiaţi de-ai lor lasă impresia că ar ignora cu desăvârşire criza prin care continuă să treacă populaţia şi faptul că sondajele de opinie îi plasează pe marginea prăpastiei electorale, dacă nu chiar cu un picior în groapă... Cei trei candidaţi la şefia PDL-ului fac promisiuni că vor curge numai lapte şi miere peste tot, \"în curând\", dar mai şi zâmbesc pe deasupra cu gurile până la urechi, ca să nu spun că au chef şi de glume, precum \"piţigoiul\" Paleologu, de parcă nici usturoi politic n-au mâncat şi nici n-ar mirosi de la o poştă a demagogie. Doamna Maria Băsescu nu are ochi pentru sărăcia din jurul ei, ci practică, aidoma oricărei neveste de marinar, desigur, unul dintre cele mai aristocratice sporturi, anume călăria! Mezina familiei continuă să facă naveta dezinvolt între Parlamentul European şi Bucureşti, iar de câte ori se mai opreşte să dea câte o scurtă declaraţie parcă are buzele din ce în ce mai siliconate şi tot mai multe prune în gură... În schimb, pedelişti grei ca Berceanu sau Videanu nu prea se mai fac văzuţi prin talk-show-uri, fiindcă nu ştiu să fie atât de saltimbanci ca ăştia tinerii.

Apoteoza acestui circ portocaliu, în care \"toată lumea râde, cântă şi dansează\", a reuşit-o un membru PDL cu prenume de gigolo, Edmond Tălmăcean, care a făcut, în ultimele zile, înconjurul câtorva televiziuni autohtone importante. Scălămbăiala sa pe ritmuri ale muzicii lui Michael Jackson m-a determinat să mă întreb retoric ce-or fi gândit cei care l-au votat în colegiul uninominal din sectorul 2 al Capitalei, la primăria căruia este membru în Consiliul Local?!... Politicianul cu prenume de gigolo, aşa cum spuneam, pe care în niciun caz nu putea să-l cheme Vasile, Gheorghe, Dumitru sau Ilie, a mărturisit că şi-a dorit să facă \"rating\", pentru că vede prea multă supărare şi încruntare la televizor. Stupefiant!! Cine i-a supărat pe români şi i-a făcut să se încrunte? Mama mare?...

Dacă prin asemenea personaje caricaturale înţelege PDL-ul să facă \"rating politic\", înseamnă că, dacă eu încep de mâine să vorbesc de parcă aş avea prune în gură şi plec în campanie electorală călare pe un armăsar alb, voi câştiga alegerile de la Poplaca, acolo unde trăieşte vechiul meu prieten fictiv, nea Castană, pe care l-aţi cunoscut din alte editoriale, cel care nu a ieşit niciodată din satul său, nu a auzit de Michael Jackson, n-a dansat decât la hore în tinereţe şi nu ştie că bea lapte de oaie cu iod radioactiv... Ce politicieni halucinanţi şi \"suprarealişti\" există în România, Doamne! Pe mâna cui am lăsat ţara asta?