Sînt partide şi politicieni care toacă bani degeaba. Sînt şi alţi indivizi care-şi manifestă dragostea faţă de ţară tocînd banii statului. Tot mai mulţi funcţionari colindă lumea pe spinarea contribuabilului, care a ajuns, se vede chestia asta de la o poştă, un fel de măgăruş al parveniţilor creaţi de capitalismul de cumetrie. Şmecheraşii confundă, în avantajul lor, desigur, bugetul statului cu vaca bună de muls! Tocătorul reprezintă chipul nou al profitorului consacrat. El toacă tot ceea ce nu-i aparţine! Tocătorul, nu numai cel politic, uşor de depistat datorită nesimţirii de care dă dovadă, face ravagii pe banii noştri! Ţara arde, cu gîndul la o lege care să-i uşureze existenţa, şi tocătorii parlamentari se întrec în lux şi bunăstare! Culmea, sînt chiar nemulţumiţi de nivelul lor actual de trai şi trag tare ca să iasă la pensie cu venituri pe măsura grosimii obrazului lor. E cîte o tocătoare politică bună numa’ de gură. Îşi fîlfîie fustele dantelate şi ameninţă cu unghiile mari şi lăcuite că dumneaiei este acum la putere! Aşa o fi, că doar nu are nici un rost să ne încăierăm cu o parvenită! Au tocat unii ţara pînă au lăsat-o în sapă de lemn! A fost tras cineva la răspundere? Aiurea. Tocătorul patriei a urcat pe noi culmi de cinism şi parvenitism. Dintr-un coate goale, pentru că aşa era catalogat la vremea respectivă, a ajuns miliardar în valută. A ştiut să tragă statul în piept! Dar, la fel de adevărat este că, orice s-ar spune, şi statul s-a lăsat cu drag tras în piept! Deducem că avem de-a face cu mari tocători de averi naţionale, spărgători de fabrici şi uzine, şi cu tocători idealişti egali semenilor lor bişniţarii. Tocătorul ajuns pe picior mare organizează focuri de artificii pentru ziua consoartei sale bîlbîite şi cu frică de “cribite”. O lumînare prinsă bine într-un tort a devenit o banalitate pentru doamna ajunsă a tocătorului fost coate goale prin bostanele de provincie. Spectacolele pe care ni le oferă în aer liber tocătorii patriei sînt de-a dreptul jignitoare pentru un popor care îşi duce existenţa de pe o zi pe alta! Cine nu-i cunoaşte pe tocătorii analfabeţi de ieri care sînt astăzi putrezi de bogaţi! Stai şi te uiţi la cîte un tembel ghiftuit şi te întrebi cum de a ajuns el să moştenească patrimoniul PCR! Faţă de tocătorul avuţiei naţionale, muierea care te toacă la cap este de-a dreptul o dulceaţă… O prefer inepţiilor debitate de politicianul unsuros la gură care ne sfătuieşte cum să înfruntăm sărăcia şi cum să ne drămuim pîinea de pe o zi pe alta! Are tupeu individul, nu-i aşa? Tocătorul face parte din galeria hahalerelor de partid mult invocate în ultima vreme cu prilejul unor ample comentarii şi dezbateri. Vorbeşte mult şi toacă banii statului pe măsură! Marii tocători ai patriei sînt grupaţi în tot felul de organizaţii menite să le apere interesele. Urmînd exemplul corbului, tocător la tocător nu-şi scoate ochii! Ar fi şi păcat de vreme ce legea-i chioară în cazul lor! Marele jaf de după revoluţie a fost scris de tocătorii veritabili ai patriei. Unii dintre ei ne ţin lecţii deschise despre binefacerile capitalismului. Ca să se facă mai bine auziţi, şi-au construit tribune din spinările încovoiate ale celor pe care i-au sărăcit. Dacă prosperă dumnealor, totul e O.K.! Şi cînd te gîndeşti că i-am crescut la pieptul nostru pe stimabilii tocători ai patriei! Ei au ajuns unde au ajuns şi alţii au rămas nişte bieţi cuponari!