Fostul consilier pentru comunicare al lui Tony Blair, Alastair Campbell, a declarat marţi, în faţa comisiei de anchetă asupra angajamentului britanic în Irak, că fostul premier britanic a dorit, până la capăt, o soluţie diplomatică. Deputaţii britanici au votat în favoarea angajamentului militar la 18 martie 2003, iar operaţiunea internaţională a fost lansată la 20 martie. Campbell a subliniat în repetate rânduri că Blair voia să obţină o anihilare, prin intermediul ONU, a armelor de distrugere în masă de care Irakul era acuzat că dispunea. “Premierul a spus clar, de-a lungul întregului proces, că dezarmarea lui Saddam Hussein trebuia să se facă prin ONU. Dar atunci când francezii s-au retras din cadrul demersului anglo-american, acţiunea militară a devenit singura opţiune”, a subliniat Campbell. Potrivit acestuia, Blair nu s-a angajat faţă de fostul preşedinte american George W. Bush să contribuie la o intervenţie militară, în timpul unei întâlniri a celor doi la Crawford (Texas), în aprilie 2002, contrar numeroaselor mărturii în acest sens, depuse în faţa comisiei de anchetă. “Încerc să vă explic faptul că, în acest context, Bush nu îi spunea lui Blair «Hai, Tony, să facem război». Nu era deloc aşa”, a insistat Campbell. Dar, în timp, Blair a a ajuns la concluzia că dacă Saddam Hussein refuza să îşi lichideze armele de distrugere în masă, o confruntare era inevitabilă. “El nu a acţionat în funcţie de ceea ce dorea Bush. Era convingerea sa adevărată că era necesară înfruntarea Irakului, din cauza atitudinii acestuia de continuă sfidare la adresa ONU”, a conchis fostul consilier.

Intervenţia SUA în Irak, în martie 2003, nu a fost legitimă din punct de vedere al dreptului internaţional, potrivit preşedintelui unei comisii independente de anchetă din Olanda, ale cărei concluzii au fost prezentate marţi, la Haga. “Legitimarea nu este suficientă”, a declarat preşedintele comisiei de anchetă, Willibrord Davids, în cadrul unei conferinţe de presă organizate la Haga. “Rezoluţiile Consiliului de Securitate ONU privind Irakul din anii \'90 nu au conferit un mandat pentru o intervenţie americano-britanică”, a apreciat comisia de anchetă în raportul său, a cărui copie a fost trimisă, marţi, premierului Jan Peter Balkenende. Comisia de anchetă a fost înfiinţată în februarie 2009, la propunerea Guvernului olandez, ca urmare a presiunilor exercitate de o parte a clasei politice olandeze, care punea la îndoială legitimitatea susţinerii politice a Olandei în invadarea Irakului. Potrivit comisiei, “nu există nicio dovadă că Olanda a avut o contribuţie militară activă la invazie”. Olanda a trimis, în iulie 2003, circa 1.100 de militari în sudul Irakului, pentru a participa la forţa multinaţională condusă de SUA dar plasată sub mandatul ONU. Misiunea acestora s-a încheiat în primavara lui 2005.