Premierul Marii Britanii a anunţat oficial, joi, că se va retrage de la conducerea Partidului Laburist, la sfîrşitul lunii iunie. Tony Blair, care domină de zece ani viaţa politică britanică, va rămîne în istoria acestei ţări ca un om al reformelor şi înnoirii Partidului Laburist, dar şi ca un premier al cărui bilanţ de activitate este umbrit de evoluţia războiului din Irak.

Politician reformator încăpăţînat, inteligent, charismatic, un talentat orator, la 2 mai 1997, Tony Blair a ajuns la putere în urma unei răsturnări de situaţie, devenind, la 43 de ani, cel mai tînăr premier britanic din 1812. Anthony Charles Lynton Blair, născut la 6 mai 1953, la Edinburgh, într-o familie burgheză, avocat de profesie, a preluat conducerea Partidului Laburist în 1994, după decesul subit al preşedintelui formaţiunii, John Smith. El a reformat rapid şi radical partidul, transformîndu-l dintr-o formaţiune de stînga, susţinută în special de sindicate, într-un partid de centru, eurofil şi modern. Partidul Laburist a revenit la guvernare în 1997, după 18 ani în opoziţie. În pofida criticilor din partea aripii de stînga, Blair a cîştigat trei mandate la rînd. Mai mult pragmatic decît ideolog, Tony Blair a încercat să combine liberalismul economic cu mai bune servicii publice. Bugetul educaţiei aproape că s-a dublat din 1997, în timp ce al sănătăţii aproape că s-a triplat. Perioada Blair a fost marcată şi de declararea independenţei Băncii Angliei, introducerea salariului minim, regionalizarea în Scoţia şi Ţara Galilor, pacea în Irlanda de Nord, recunoaşterea căsătoriilor homosexuale şi o înăsprire a legilor antiterorism. Blair se arată, însă, deseori, la fel de conservator ca şi opoziţia, în materie de imigraţie, poliţie sau justiţie.

În ceea ce priveşte politica externă, acest anglican practicant, tată a patru copii, susţine un “intervenţionism bazat pe valori”. El se doreşte aliatul necondiţionat al SUA şi un partener puternic al Europei. În numele acestor valori, a trimis de cinci ori militari britanici pe front: în Irak - 1998, Kosovo - 1999, Sierra Leone - 2000, Afganistan - 2001 şi iarăşi în Irak, în 2003. A refuzat întotdeauna să-şi ceară scuze pentru cei 150 de militari britanici ucişi în această ţară. Disputele sale cu ministrul de Finanţe, Gordon Brown, care aşteaptă să-i succeadă la conducerea Guvernului, ancheta referitoare la finanţările dubioase ale Partidului Laburist au sfîrşit prin a umbri cariera unuia dintre cei mai capabili politicieni din generaţia sa.

Acum, Tony Blair se pregăteşte să renunţe la funcţie, după ce şi-a atras criticile celei mai mari părţi a opiniei publice, iar partidul său este aproape condamnat să piardă alegerile următoare. Este, însă, convins că a făcut ce este bine pentru ţara sa şi se declară sigur că influenţa lui va rezista trecerii timpului. Tony Blair şi-ar putea păstra mandatul de parlamentar pînă la următoarele alegeri, din 2009 sau 2010, dacă nu îi va fi propusă o importantă funcţie internaţională.