Cantitatea de carbon depozitată de solul îngheţat al permafrostului este dublă faţă de estimările precedente, iar topirea sa accelerată creşte şi ritmul schimbărilor climatice. Zone extinse din Rusia, Canada, ţările nordice şi Alaska sînt acoperite cu un strat gros de permafrost. În unele regiuni, acesta a început deja să se topească, eliminînd în atmosferă gaze cu efect de seră, CO2 şi metan. Pe măsură ce clima se încălzeşte, tot mai multe gaze de acest gen sînt eliberate în atmosferă, accelerînd circuitul. ”Cantităţi masive de carbon, depozitate în solurile îngheţate la latitudini mari sînt tot mai vulnerabile la condiţiile atmosferice. Studiul arată că nivelul de carbon depozitat în solul ce înconjoară Polul Nord a fost subestimat cu mult”, a explicat Pep Canadell, director executiv al Global Carbon Project, desfăşurat de organizaţia australiană Commonwealth Scientific and Industrial Research.

Estimările arată că aproape întreg permafrostul va dispărea pînă la sfîrşitul acestui secol. În cazul în care doar 10% din permafrost se topeşte, temperaturile cresc cu aproximativ 0,7 grade Celsius. După o călătorie în nordul Chinei, Pep Canadell a observat că permafrostul de la limita sa sudică s-a topit aproape complet în ultimii 20 de ani. Cercul vicios pe care l-ar putea porni acest fenomen s-ar putea dovedi ireversibil. Căldura generată de activitatea microbiană întreţine emisiile de CO2 şi metan pe termen lung. Conform Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu, temperatura medie a Pămîntului a crescut deja cu 0,7 grade Celsius faţă de sfîrşitul secolului XIX, iar estimările arată că vor mai creşte cu încă 1,8 pînă la 4 grade Celsius, în 2100.