Irlanda se află pe primul loc în topul celor mai bune ţări din lume prin prisma contribuţiilor aduse umanităţii şi planetei, realizat pe baza unor indici transmişi de ONU, Banca Mondială şi alte organizaţii internaţionale. Pentru alcătuirea acestei prime ediţii a topului, denumit Good Country Index, ţările lumii au fost departajate în funcţie de 35 de indici diferiţi. Printre criteriile principale avute în vedere pentru alcătuirea topului general s-au aflat factori precum ”Ştiinţă şi tehnologie”, ”Cultură”, ”Pacea internaţională şi securitate”, ”Ordinea mondială”, ”Planetă şi climă”, ”Prosperitate şi egalitate” şi ”Sănătate şi bunăstare”.

Primul loc în topul general este ocupat de Irlanda, iar podiumul este întregit de Finlanda şi Elveţia. Topul 10 este completat de Olanda, Noua Zeelandă, Suedia, Marea Britanie, Norvegia, Danemarca şi Belgia. România ocupă locul al 65-lea. Ţările afectate de război, precum Irak, Vietnam şi Libia, ocupă ultimele trei poziţii în acest clasament.

Deşi Irlanda se află pe primul loc, Europa de Nord este considerată regiunea cu cea mai consistentă contribuţie colectivă adusă umanităţii şi planetei, depăşind de departe alte zone din lume. SUA se află pe locul al 21-lea în topul general, iar experţii consideră că această ţară a fost trasă în jos de scorurile slabe înregistrate la criteriul ”Pacea internaţională şi securitate”. În afara ţărilor din Europa de Vest şi a celor vorbitoare de limbă engleză, Costa Rica ocupă cea mai înaltă poziţie, ocupând locul al 22-lea, iar Chile se află pe locul al 24-lea. Kenya a fost desemnată cea mai bună naţiune africană, întrucât a avut cea mai consistentă contribuţie la bunăstarea planetei din grupul ţărilor de pe acest continent, ocupând în indexul general locul al 26-lea, fiind, de altfel, singura ţară africană ce a reuşit să pătrundă în top 30. Experţii au remarcat, de asemenea, faptul că nouă ţări din Top 10 se află în Europa Occidentală, ceea ce face ca aceasta să fie considerată cea mai bună parte a lumii.

Indexul a fost realizat sub coordonarea consultantului politic Simon Anholt. Acesta consideră că topul va schimba felul în care ţările vor face de acum înainte afaceri între ele, întrucât statele vor fi încurajate să se gândească mai mult la impactul global al acţiunilor lor şi mai puţin la interesul propriu.