Luminile Nordului sau aurorele boreale sînt cauzate de fenomene naturale precum interacţiunea dintre ionosferă şi puternicii curenţi generaţi de tornadele electrice din spaţiul cosmic. Date transmise de cinci sonde NASA au indicat faptul că tornadele spaţiale acoperă un volum din spaţiu la fel de mare precum suprafaţa Terrei şi produc descărcări electrice a căror intensitate depăşeşte 100.000 de amperi. THEMIS a înregistrat dimensiunile şi puterea acestor pîlnii electrice, pe măsură ce micile sonde treceau prin ele, în călătoria lor spaţială de pe orbita Pămîntului. Analiza datelor efectuată la sol a demonstrat faptul că tornadele spaţiale canalizează curentul electric spre ionosferă, dînd naştere luminilor strălucitoare şi colorate cunoscute pe Pămînt sub numele de auroră boreală. Tornadele spaţiale deplasează, în mişcarea lor de rotaţie, cantităţi imense de plasmă fierbinte, alcătuită din gaze ionizate, care se rotesc cu o viteză de peste 1,6 milioane de kilometri pe oră, cu mult mai repede faţă de viteza de 350 de kilometri pe oră a tornadelor terestre.

Atît tornadele spaţiale, cît şi cele terestre sînt structuri în formă de pîlnie. Tornadele spaţiale generează, însă, cantităţi imense de curent electric, în interiorul pîlniei. Aceşti curenţi plutesc de-a lungul liniilor întretăiate ale cîmpului magnetic, venind din spaţiu înspre ionosferă, unde dau naştere unor procese din care cel mai spectaculos este aurora boreală. Deşi aceşti curenţi foarte puternici nu îi afectează în mod direct pe oameni, pot însă să distrugă structurile construite de om la sol, precum transformatoarele electrice. Cele cinci sonde THEMIS au analizat aceste tornade spaţiale, cunoscute şi sub numele de vortexuri zburătoare, la o distanţă de peste 64.000 de kilometri de Terra. Măsurătorile simultane efectuate la sol şi analiza datelor transmise de THEMIS au confirmat legătura dintre tornadele spaţiale şi ionosferă.