ÎNCĂ TREI Seria demisiilor din PDL nu a luat sfârşit. Cu fiecare zi ce trece, tot mai mulţi parlamentari anunţă că părăsesc barca pedelistă, alăturându-se PNL sau PSD. Unul dintre aceştia este senatorul PDL Gheorghe David, care a anunţat, ieri, în plenul Senatului, că îşi încetează activitatea în grupul senatorial al democrat-liberalilor şi că va activa în continuare în grupul PSD. Senatorul PDL Gheorghe David este secretar al Senatului. El este al doilea parlamentar de Timiş care trece de la PDL la PSD, după ce Gheorghe Ciobanu a făcut acelaşi lucru în aprilie 2012. Şi deputatul PDL de Hunedoara Iosif Veniamin Blaga a anunţat, ieri, în plenul Camerei Deputaţilor că părăseşte grupul parlamentar PDL şi că va activa în cadrul PSD. El a spus că PSD este grupul care l-a susţinut de-a lungul anilor atât ca primar, cât şi ca parlamentar. Şi seria demisiilor nu se opreşte aici. Senatorul PDL de Arad Ovidiu Marian a anunţat, tot ieri, în plenul celor două Camere ale Parlamentului, că părăseşte grupul democrat-liberalilor şi se alătură PNL. Senatorul Ovidiu Marian este preşedintele Comisiei de buget-finanţe din Senat şi a fost ales parlamentar de Arad pe listele PDL la alegerile din 2008.

BACONSCHI ŞI RECREDIBILIZAREA PDL În condiţiile în care tot mai mulţi parlamentari PDL pleacă din partid, singura reacţie a unuia dintre cei mai contestaţi miniştri ai cabinetului Boc - Teodor Baconschi, a fost că „este nevoie să scoată în faţă figuri şi propuneri de politici în stare să recredibilizeze partidul“. Ori foarte naiv, ori rupt de realitate, Baconschi încă este de părere că „PDL a guvernat responsabil şi a respectat acordurile cu FMI şi Comisia Europeană, dar s-a şi pesedizat“. „Electoratul de dreapta doreşte o forţă politică reformatoare, care să revină la agenda anticorupţie, care să dialogheze efectiv cu clasa de mijloc, să propună politici fiscale adecvate creşterii economice şi să stimuleze IMM-urile, revenind pe cât posibil şi la o deontologie în viaţa publică“, consideră fostul ministru de Externe. Asta în condiţiile în care clasa de mijloc a început să dispară în România, iar dialogul social şi politicile fiscale adevcate creşterii economice au lipsit cu desăvârşire.