Aşadar, în editorialul de ieri, pe care încerc să-l transform într-un mic serial, rămăsesem la cele două surprize ale scrutinului din 22 noiembrie. Prezenţa neaşteptat de mare la vot, care a contrazis estimările pesimiste ale sociologilor, precum şi nesperata, pentru Băsescu, validare a referendumului şmecheresc propus de preşedinte în folos strict personal, reprezintă două enigme, hai să zicem aşa, ale acestor alegeri.

Cristian Tudor Popescu a încercat să explice afluenţa românilor la urne prin ceea ce el a numit „Votul fricii de viitor”. Dacă până acum votam prin raportare la trecut, de data asta alegătorii se pare că au făcut-o cu gândul mai mult la ziua de mâine. Mie mi se pare logic punctul de vedere al ziaristului, deoarece criza economică, deopotrivă cu cea politică provocată de Băsescu, i-au cam speriat pe oameni. Totuşi, rezultatele scrutinului dovedesc că românii au ales fără să uite şi ultimii cinci ani de agitaţie politică, de intrigi şi conflicte întreţinute neîncetat de actualul preşedinte. Asta se vede chiar în scorurile obţinute de cei trei candidaţi. Atât Mircea Geoană, cât şi Crin Antonescu şi-au depăşit bazinele electorale ale propriilor partide, reuşind performanţe remarcabile, în vreme ce Traian Băsescu este singurul care a pierdut patru puncte procentuale, scăzând sub nivelul PD-L-ului de la alegerile generale de anul trecut. Deci, este evident că am avut de-a face cu un vot negativ masiv îndreptat împotriva lui Băsescu, însă divizat numai de simpatiile politice ale electoratului. Aşa trebuie judecat scrutinul şi nu cum a făcut-o şeful statului, care a declarat că peste 50% dintre români au votat spre dreapta. În primul rând că Traian Băsescu nu este un politician autentic de dreapta, cum susţine şi liderul PNL. În al doilea rând, procentele însumate ale lui Geoană şi Antonescu îl fac praf şi pulbere pe Băsescu în turul doi. Aceasta este adevărata statistică şi veritabila semnificaţie a votului de la recentele alegeri!

În ceea ce priveşte referendumul, sunt puţine lucruri de comentat. Interesant este că voturile pentru preşedinte nu s-au suprapus cu cele pentru referendum. Era previzibilă dorinţa românilor de a micşora numărul de parlamentari, dar nu asta i-a adus la urne într-un număr atât de mare, ci voinţa explicită de a se descotorosi de Băsescu. Este paradoxal, dar preşedintelui nu i-a fost de mare folos manevra, pentru că referendumul a fost validat tocmai cu preţul antipatiei electorale pe care o stârneşte şeful statului.

Nu pot să închei fără să semnalez şi eu un fapt dezbătut de toată presa, pe care voi încerca să îl comentez pe larg mâine. Crin Antonescu nu îl susţine pe Băsescu în turul doi şi refuză orice colaborare cu acesta, iar Mircea Geoană îl acceptă pe Klaus Iohannis ca premier… Aceasta este condamnarea definitivă la moarte politică a lui Traian Băsescu şi finalul cel mai probabil al carierei sale! Toate iluziile băsesciene cu „electoratul de dreapta” se năruiesc în faţa acestui proiect comun PSD-PNL. Am ajuns la finalul unei epoci agitate. Urmează schimbarea. Punct.