Îl citez încă o dată, în acest titlu pe „politicianul” meu preferat, anume I.L. Caragiale… Tipătescu, Farfuridi şi Brînzovenescu au plecat în capitala Uniunii Europene pentru a participa la un summit în legătură cu încălzirea globală şi criza financiară mondială. Tipătescu este pseudonimul de scenă politică pe care l-am ales pentru Traian Băsescu, deoarece am mai făcut această analogie într-un editorial de acum cîteva zile şi doresc să fiu consecvent. Pe Farfuridi şi Brînzovenescu îi veţi ghici singuri, fără doar şi poate…

Aşadar, Tipătescu a încercat să pornească spre capitala regimului burghezo-moşieresc european şi a economiei de piaţă tocmai cu avionul lui Ceauşescu. Ce ironie a istoriei! Dar fantoma fostului dictator comunist a făcut tot posibilul să îl împiedice pe unul dintre urmaşii săi la putere, pentru că ştia, pe căi oculte, ceea ce am aflat şi noi puţin mai tîrziu, anume că va fi găzduit în acelaşi hotel cu Farfuridi, ba chiar în camere alăturate. De la acest amănunt, presa a speculat o veritabilă teorie a conspiraţiei antipesediste, în vederea formării unei coaliţii de guvernare alternative, în care Brînzovenescu să rămînă premier desemnat, însă partidele lui Tipătescu şi Farfuridi să-şi refacă vechea alianţă, îndepărtînd PSD-ul. Presa de la Bucureşti a scos aceeaşi exclamaţie ca şi cunoscutul personaj al lui Caragiale, respectiv cea pe care am folosit-o ca titlu, motiv pentru care Tipătescu a încercat să dea o dezminţire publică voalată, ca să liniştească ziariştii şi alegătorii din ţară.

Această scurtă parodie arată că piesa nu s-a schimbat, chiar dacă personajele poartă nume diferite. În schimb, a apărut un fel de Trahanache de origine maghiară care vrea să participe la guvernare cu orice preţ, fiindcă nu este obişnuit să rămînă în opoziţie. Există riscul ca această nucă tare să-i spargă dinţii lui Tipătescu, încurcîndu-i toate manevrele pentru putere. Faptul că partidul prezidenţial al lui Tipătescu nu renunţă la Trahanache dovedeşte că ştie de frica PSD-ului, iar social-democraţii, la rîndul lor, nu au nici cea mai mică încredere în oamenii lui Tipătescu. Cel care l-a înlocuit pe acesta la şefia partidului, după alegerile prezidenţiale de acum patru ani, anume Agamiţă Dandanache nu „de la centru”, ci de la Cluj, nu poate să recunoască în faţa alegătorilor că Trahanache, cel de origine maghiară, rămîne o soluţie de avarie necesară pentru premierul desemnat Brînzovenescu, în cazul unei guvernări minoritare. Pe scurt, nimeni nu are încredere în nimeni, toţi se tem de trădare şi vor să o evite de la început, însă nici unul dintre personaje nu recunoaşte acest lucru pe scena politică, de parcă ar vrea să convingă publicul din sală că urmăreşte alt spectacol decît cel care se joacă de fapt!

În timpul ăsta, pe lumea cealaltă, Ceauşescu şi Caragiale, într-o alăturare neverosimilă, se uită la televizor… Unul îşi roade unghiile de ciudă, iar celălalt se prăpădeşte de rîs. The show must go on, spectacolul trebuie să continue!