Sfântul Gheorghe, cunoscut drept purtătorul de biruinţă, este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox, fiind sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie. Ca în mai toate sărbătorile creștine importante, și în această zi sunt păstrate, mai ales la sate, o serie de tradiții, superstiții și obiceiuri. Sărbătoarea Sf. Gheorghe este denumită popular Sângiorz. Ea este celebrată timp de 3 zile. Ajunul de Sf. Gheorghe, 22 aprilie, este denumit Sângiorzul vacilor sau Alesul şi prezintă mai multe obiceiuri ce marchează începutul anului pastoral, Sf. Gheorghe fiind considerat patron al păstorilor. Obiceiurile presupun alegerea ciobanilor, a locului unde se va face stâna, alegerea mieilor, pregătirea oilor pentru primul muls şi prepararea primului caş. Se spune că, în ajunul zilei de Sf. Gheorghe, spiritele malefice umblă noaptea pentru a lua mana laptelui de la vaci. Ele pot fi gonite cu usturoi, cu rug de măceşe, pelin, rostopască sau leuştean. Oamenii trebuie să consume usturoi şi se ung cu el pe corp, pe frunte, pe piept, pe spate şi la încheieturi, pentru a fi protejaţi. Pentru a fi feriți de junghiuri și boli necruțătoare, oamenii trec prin fumul unui foc aprins, iar vitele și casele se afumă, la rândul lor, cu tămâie. În legendele populare, Sf. Gheorghe este străjerul timpului - lui îi sunt încredinţate cheile vremii şi, la porunca sa, se închide şi se deschide anotimpul cald. De Ajun de Sf. Gheorghe, oamenii stau toată noaptea treji, pentru a fi vioi şi sănătoşi tot anul, se bat cu urzici pentru a fi harnici şi iuţi tot anul şi se încing cu ramuri verzi ca să nu îi doară mijlocul. În ziua de Sf. Gheorghe, pe 23 aprilie, au loc practici de alungare a strigoilor - aprinderea de focuri rituale, cântatul din bucium, stropire cu apă, producere de zgomote şi pomeni de îmbunare a morţilor.

CREȘTINII PUN LA PORȚI CRENGUȚE DE FAG SAU SMOCURI DE IARBĂ

Totodată, oamenii își împodobesc casele cu plante care marchează renaşterea naturii. Se spune din bătrâni că Sf. Gheorghe, când vine, își leagă calul de un stâlp al porții, care paște iarba. În tradiția populară se mai crede că de Sf. Gheorghe ard comorile pământului, ele putând fi văzute, iar cei care le caută nu trebuie să sufle niciun cuvânt, pentru a le putea descoperi. Totodată, în noaptea de Sf. Gheorghe, fetele nemăritate cred că își pot vedea chipul ursitului oglindit într-un vas cu apă de izvor din care nu s-a băut, dacă stau goale între lumânări aprinse așezate în formă de cruce. O superstiție spune că de ziua Sfântului Gheorghe nu e bine să dormi, pentru că vei lua somnul mieilor și vei fi adormit tot anul. Tot în ziua Sfântului Gheorghe, o altă superstiție spune că, dacă te duci pe malul apei, stai culcat pe burtă și se întâmplă să vezi un pește, ai noroc tot anul. Gunoiul adunat în ziua de Sf. Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine. Unii spun că, dacă în această zi alergi înainte de a răsări soarele, vei fi sprinten și sănătos tot anul. De Sf. Gheorghe se dau de pomană lapte, brânză și caș. A treia zi în care este serbat Sf. Gheorghe, 24 aprilie - ”Calul lui Sf. Gheorghe” (sfântul este înfăţişat în icoane călare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur -n.r.), este considerată extrem de importantă. Dacă în prima zi a sărbătorii se poate lucra după prânz, a doua zi nu se lucrează deloc, pentru că se crede că în caz contrar animalele sălbatice atacă vitele şi gospodăriile.