Şi în Dobrogea, ca în multe zone ale ţării, în preajma Crăciunului, pe la casele oamenilor vin cete de colindători. Unii colindă mai devreme, chiar din 20 decembrie, cum e cazul copiilor din comuna Oltina, alţii vin în seara de Ajun. La oraş, obiceiurile se păstrează mai puţin, însă la ţară ele încă sunt prezente pentru că acolo oamenii sunt păstrători de tradiţii. Precum spune tradiţia, sunt aşteptaţi fie copiii, fie tinerii feciori să vină să vestească venirea pe lume a Mântuitorului. Copiii aduc colindul mic, iar feciorii sunt purtătorii colindului mare. Muzeograful Argentina Bărbulescu, din cadrul Muzeului de Artă Populară din Constanţa, a explicat diferenţa dintre colindul mic şi cel mare. „Copiii au un repertoriu mai mic de colinde şi multe se bazează pe urări, în schimb colindul mare este format din mult mai multe cântece. De exemplu, la Rasova, cetele de colindători au chiar şi 40 de colinde în repertoriu”, a declarat muzeograful. Unii îi primesc pe colindători în case, alţii afară. Sunt zone în judeţ în care gazdele obişnuiesc să aştearnă paie pe jos pentru ca cei mici să se aşeze când rostesc cântecele. Se spune că aşa vor sta cloştile pe ouă. Un alt obicei spune ca cei mici să fie ridicaţi până la grindă, pentru că aşa vor creşte mari. Colindele sunt şi ele de mai multe tipuri: de fată mare, de fată mică, de băiat, de bătrân, tânăr, de boieri (Rasova), de tineri logodiţi, de tineri căsătoriţi sau de mort. De exemplu, în Aliman, colindul de mort reuneşte trei băieţi. Tradiţia zice că ei trebuie să vină trei ani la rând la casa unde a murit un alt tânăr. În schimb, primesc batiste, ca însemne de doliu, şi oglinzi pentru a aduce lumea celor drepţi mai aproape de lumea celor vii. Pe de altă parte, în satul Vlahi, din comuna Aliman, din cetele pentru colindul de mort fac parte nouă băieţi.