În ziua de 29 iunie, românii îi sărbătoresc pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Această celebrare este înconjurată de multe obiceiuri şi superstiţii. În tradiţia românească, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru și Pavel este cunoscută sub numele de Sânpetru de vară. Această zi marchează miezul verii agrare şi începutul secerişului. Astfel, Sânpetru este un personaj îndrăgit în povestirile şi în snoavele populare. În cele mai vechi timpuri, Sânpetru de vară mergea pe pământ fie singur, fie însoţit de Dumnezeu, îmbrăcat în straie ţărăneşti. El este mereu preocupat, ca orice gospodar, de creşterea vitelor, dar mai ales de pescuit. Sânpetru era un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consulta în luarea unor decizii. Drept urmare, tradiția spune că Dumnezeu i-a încredinţat porţile şi cheile Raiului. Acolo era stăpân peste cămările cereşti, iar astfel Sfântul Petre hrănea animalele sălbatice, mai ales lupii.

TRADIȚII, SUPERSTIȚII ȘI OBICEIURI

Începând cu această zi de sărbătoare, cucul şi privighetorile nu mai cântă.

În tradiţia populară, până în această zi nu se scutură merii. Oamenii cred că, dacă respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei. Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici. Aceștia îi călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure. Pentru a avea spor în casă şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare. Apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.

Se spune că, în ziua de 29 iunie, oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul. Dacă respectă ritualul, o vorbă din popor spune că pistruii nu se mai înmulţesc. Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli Petru și Pavel, nucile şi alunele vor fi viermănoase. În această zi se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării.

O altă tradiție populară spune că cine se trezeşte de dimineaţă în fiecare zi de post, pentru a vedea răsăritul Constelaţiei Cloşca, va avea tot anul parte de bine şi i se vor împlini toate dorinţele.

Pe durata postului, femeile nu au voie să lucreze în casă pentru că e vremea când trec ielele şi strâmbă trupul femeii pe care o găsesc lucrând. În zilele de post ale Sâmpetrului, la ţară se respectă obiceiul ca mamele să lege la gâtul fetelor usturoi sau pelin ori să le pună aceste plante pe tălpi, pentru ca, atunci când trec ielele, să nu zăpăcească minţile copilelor.