Scara care duce în clopotniţa mănăstirii Neamţ este spiralată şi îngustă, cu trepte din lemn, pe care se odihnesc rândunici. Urcăm în linişte, conduşi de un călugăr, cu câteva minute înainte de ora 20:00, când cele zece clopote încep să bată la unison, iar dangătul lor prelung, pios ca o rugăciune, se aude de la kilometri distanţă, peste pajiştile cu bizoni, zidurile cetăţii Neamţului şi apele Ozanei. Sunetul clopotului celui mai mare este unic. E dat de aurul şi argintul folosite de meşteri. De altfel, totul este unic în această parte a ţării, de la saramura de păstrăv şi ciobăneştii mioritici adormiţi lângă căpiţe de fân, până la gospodăriile în pantă, muncite şi îngrijite de munteni care nu-şi pun baza în ajutorul social, şi soarele care răsare din spatele Ceahlăului, peste lacul Bicaz, reamintindu-le tuturor că, până la urmă, s-au născut în locul potrivit.

MISTERELE MĂNĂSTIRII NEAMŢ. După ce clopotele bat de trei ori, slujba de sâmbătă a mănăstirii Neamţ începe, iar zecile de oameni, localnici şi turişti, îşi caută un loc în care să tacă şi să asculte. Poţi merge în cimitirul sau în osuarul mănăstirii, locuri care, paradoxal, deşi devin mai frumoase cu fiecare moarte, nu inspiră decât o linişte profundă. Înainte de a pleca, unul dintre călugări deschide celebra bibliotecă a mănăstirii, în care se găsesc peste 27.000 de volume, unele dintre ele vechi de sute de ani. Deschidem, la întâmplare, un volum în slavonă, cu coperţi din piele de vacă. N-avem nevoie să înţelegem, pentru că perfecţiunea este un mesaj în sine. Caligrafia şi gravurile sunt de-a dreptul spectaculoase, spaţiile dintre rânduri şi litere fiind egale, de-a lungul a câtorva mii de pagini. Sunt scrise de mână, în cinci-şase luni, ne spune călugărul. Aşa s-a încheie a doua zi a unui weekend prelungit în Moldova.

PODGORIILE IAŞIULUI, TRADIŢIE ŞI BANI EUROPENI. Drumul a început vineri dimineaţă, la ora 7:00, în faţa agenţiei de turism Icar Tours Constanţa. Prima destinaţie - Iaşi, unde am ajuns după un drum de aproape opt ore (n.r. – cu multe opriri, pentru că ziariştii sunt dependenţi de nicotină şi băuturi energizante). Iaşiul este un oraş viu, indiferent de oră, cu bulevarde şi trotuare largi, pe care trec încontinuu studenţi, în care ai ce să vezi şi ai ce să faci. Nu zăbovim mult şi, după un prânz la Grand Hotel Traian şi o plimbare pe strada anticariatelor, librăriilor şi cinematografelor, pornim spre podgoriile de pe colinele din afara oraşului.

CE SĂ VIZITAŢI ÎN IAŞI: PALATUL CULTURII, MITROPOLIA, CATEDRALA TREI IERARHI, TEATRUL, PIAŢA UNIRII, UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA, PARCUL COPOU, CU TEIUL LUI EMINESCU

La mare distanţă de agitaţia universitară a Iaşiului, în mijlocul unei vii care pare infinită, găsim crama Gramma, unul dintre cei mai noi producători mici de pe piaţa locală a vinului. Este o afacere de familie, făcută din pasiune, cu o investiţie de 2 milioane euro, din care 1,3 milioane euro fonduri SAPARD. Suntem întâmpinaţi de Marian Olteanu, managerul de vânzări, care se ocupă de business împreună cu părinţii şi cu cele două surori. „Am adus echipamentele din Franţa şi Bulgaria şi, deşi nu suntem pe plus acum, continuăm să creştem. Capacitatea de producţie este de 400.000 l pe an. În 2010, noi am îmbuteliat circa 100.000 l, din care o mică parte a mers la export. Este bine că au început să apară producători mici, de calitate, care ajută imaginea României. De asemenea, şi consumatorii au devenit mai exigenţi”, spune Olteanu. Vinurile albe, seci şi demiseci, merg de minune cu măsline verzi, caş proaspăt, pere şi pepene galben şi, deşi am mai sta, Iaşiul ne cheamă înapoi. Plecăm, însoţiţi de haita impresionantă de câini care păzeşte podgoria Bucium şi, după lăsarea serii, ajungem înapoi în oraş.

UN CIOBĂNESC MIORITIC PENTRU FIECARE. Vineri, ora 22:00. Parcul Copou este plin. Facem o tură în jurul obeliscului cu lei şi teiului eminescian şi pornim apoi spre corpul principal al Universităţii Cuza, una dintre cele mai impresionante clădiri din oraş, ridicată încă de pe vremea regalităţii. Holului principal i se mai spune sala paşilor pierduţi, datorită mărimii impresionante, iar vizitarea Aulei Magna este o adevărată călătorie în timp. Plecăm din Iaşi în miez de noapte şi, după un traseu sinuos, pe serpentinele Bicazului, ajungem la pensiunea Lostriţa (comuna Hangu, judeţul Neamţ), pe malul lacului de acumulare Izvorul Muntelui. Unitatea de cazare a fost ridicată în 2009, tot cu fonduri europene şi are 24 de locuri, împărţite în opt camere şi două apartamente, după cum ne spune administratorul, Minodora Vamanu. „Posibilităţi de relaxare sunt multe: plimbări cu barca sau cu sky-jet-ul, pe lac, tenis de masă, focuri de tabără, pescuit sau vizitarea mănăstirilor din zonă”, mai spune administratorul, flancat de paznicul pensiunii, ciobănescul mioritic Maia.

TURISM ÎN ROMÂNIA - YES, WE CAN! Una din cele mai mari probleme ale zonei este infrastructura. Ca şi în restul ţării, drumul între obiectivele turistice este, în cea mai mare parte a timpului, dureros. Este ca şi cum te-ai trezi în mijlocul oceanului, între câteva zeci de insule tropicale, iar toate rutele pe care ai putea înota sunt infestate cu rechini.

OBIECTIVE IMPORTANTE ÎN NEAMŢ: MUZEUL MEMORIAL ION CREANGĂ DIN HUMULEŞTI, CETATEA NEAMŢULUI, REZERVAŢIA DE BIZONI, MĂNĂSTIRILE NEAMŢ, SECU ŞI SIHĂSTRIA, BARAJUL BICAZ, LACUL DE ACUMULARE IZVORUL MUNTELUI, LACUL ROŞU, CHEILE BICAZ

Ce a ţinut însă de oameni, şi nu de autorităţi, s-a făcut. Muzeul memorial Ion Creangă, din Humuleşti, la care am ajuns în după-amiaza celei de-a doua zi, a fost refăcut complet, lângă casa celebrului povestitor român fiind construit şi un parc tematic. Şi cetatea Neamţului a fost refăcută, în doar un an. Are acum un circuit turistic complet, iar vizitatorii pot intra în camerele vechiului bastion - temniţa, sala sfatului, camera de taină, iatacul domniţelor, monetăria şi bucătăria. Pe lângă fotografii şi texte explicative, încăperile cetăţii sunt acum „populate” şi de manechine, îmbrăcate în haine şi armuri medievale. E greu de crezut că, în urmă cu doar trei ani, cetatea era un maldăr murdar de pietre, pe care urcai doar ca să te bucuri de panorama regiunii. Despre potenţialul turistic al zonei ne-a vorbit şi directorul agenţiei Icar Tours Constanţa, Cristian Bărhălescu, organizatorul excursiei: „Turiştii pot să viziteze case tradiţionale, să mănânce natural şi să se bucure de această oază de linişte, care merită să fie descoperită de fiecare dintre noi, atunci când vrem să ne relaxăm şi să ne întoarcem odihniţi din concediu”.

EPILOG. De la cetate, drumul ne duce spre rezervaţia de bizoni şi, de acolo, spre mănăstirea Neamţ. Întorşi la pensiune, facem un foc de tabără pe malul lacului, nu înainte de a mânca o saramură de păstrăv delicioasă, pregătită de maestrul bucătar Petrică Ilieş. Duminică la prânz este timpul să părăsim Moldova şi să ne îndreptăm spre malul mării. Ultimul popas îl facem chiar la barajul Bicaz, o construcţie mamut, crucială pentru regiune. Aici ni se oferă o ultimă mostră de grijă faţă de mediu (în fapt, respect faţă de activele care le aduc bani): lucrătorii de la baraj adună cu grijă toate gunoaiele care intră în lacul de acumulare. Fac asta toată ziua, nu doar o dată pe an. Şi tocmai de aceea, despre această zonă nu poţi vorbi decât în termeni catalogaţi drept banali de cei ce conduc acum turismul: văi adânci, păduri dese, dealuri înverzite, oameni primitori şi legende ţinute în viaţă.