Pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul. Sărbătoarea aduce cu ea o serie de tradiții și obiceiuri din popor. Astfel, românii își aminteau și de sufletele morților, în special de sufletele copiilor morți. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se consideră că morții se veselesc, scrie crestinortodox.ro. De asemenea, în ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau și, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau și se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sant-Ilie, visau cânepa verde era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri și frumoși, iar dacă visau cânepă uscată se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.

Se spune că de Sfântul Ilie nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină). Pe sfânt îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii - se retează stupii, se duc faguri și mere la biserică spre binecuvântare și se împart de pomană; se culeg în zori plante de leac stropite cu sange de cocos tăiat deasupra lor; dacă tuna vor fi merele și alunele viermanoase; dacă plouă, va ploua 20 de zile.

DESPRE SFÂNTUL ILIE Originar din cetatea Tesva, fiu al unui preot evreu, Sfântul Proroc Ilie este cunoscut datorită minunii legate de lipsa ploii. Cu 800 de ani înainte de Hristos, în Israel trăiau regele Ahab și Izabela, soţia sa, care l-a adus în Israel pe Baal, zeul căruia i se închinau cananeenii. Ilie l-a avertizat pe Ahab de idolatria în care căzuse poporul şi, văzând împietrirea regelui, i-a spus că: „în aceşti ani nu va mai fi nici rouă, nici ploaie”. Între timp, Sfântul Ilie a stat la pârâul Cherit, unde a fost hrănit de corbi, apoi în casa unei văduve din Sarepta a săvârșit mai multe minuni: a înmulţit făina, uleiul şi l-a înviat pe fiul gazdei. După trei ani a mers la regele Ahab şi l-a îndemnat să-i adune pe preoţii idolilor Baal şi Astartei pe muntele Carmel. Aici, Ilie a dovedit poporului neputinţa zeilor şi atotputernicia lui Dumnezeu. Preoţilor lui Baal nu le-a fost primită jertfa, pe când, la rugăciunea lui Ilie, Dumnezeu a pogorât foc din cer și a fost mistuit jertfelnicul. La porunca lui Ilie, preoţii lui Baal au fost ucişi şi apoi a plouat.

Dumnezeu i se descoperă lui Ilie pe muntele Horeb, „într-o adiere de vânt lin”. Înainte de sfârşitul misiunii sale profetice, Sfântul Ilie l-a lăsat urmaş pe Elisei și s-a înălţat la cer într-un „car cu cai de foc”. De aici, superstiția potrivit căreia atunci când tună și fulgeră ar umbla Sf. Ilie prin cer în carul său de foc.