La data de 15 noiembrie 1979 - zi neagră în istoria navigaţiei maritime româneşti, în apele Mării Marmara, la intrarea în strîmtoarea Bosfor, “Titanicul“ flotei maritime autohtone, petrolierul de 150.000 tdw "Independenţa", era colizionat de nava grecească "Evriali". În urma impactului devastator, au existat doar trei supravieţuitori, iar 42 de marinari au murit în flăcările care au mistuit nava timp de 29 de zile şi nopţi, lăsînd îndoliate zeci de familii ale căror vieţi şi-au schimbat, în mod tragic şi definitiv, cursul... După 27 de ani de la cumplita tragedie, cunoscutul ziarist de investigaţii din Constanţa, Constantin Cumpănă, readuce în atenţie acest caz cutremurător, încercînd să elucideze măcar o parte din misterul care mai planează asupra cauzelor reale ale producerii acestui eveniment teribil. Joi, pe data de 12 octombrie, la ora 16.30, în aula Bibliotecii Judeţene „Ioan N. Roman“ din Constanţa, Constantin Cumpănă va lansa o carte-document, „Tragedia navei INDEPENDENŢA – cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei maritime româneşti“. Cu prilejul acestei lansări editoriale de excepţie, Constantin Cumpănă a acordat un amplu interviu, din care cotidianul “Telegraf“ publică, astăzi, cea de-a doua parte.

Rep.: Act terorist, premeditat, sau pur şi simplu o întîmplare nefericită - cititorul este liber să aleagă varianta care i se pare credibilă. Care sînt însă mesajul şi concluzia autorului?

C. C.: Există unele evenimente care, prin natura împrejurărilor şi modul în care s-au desfăşurat, nasc serioase semne de întrebare şi ne pun în situaţia să admitem că este posibil să fi fost consecinţa implicării unor forţe „externe“. Jurnalistic vorbind, pentru că un ziarist de investigaţie îşi bazează documentarea numai pe probe şi alte dovezi concrete, nu am niciun motiv să cred că atunci, în acea dimineaţă fatidică de 15 noiembrie 1979, acolo, în apele Mării Marmara, a fost un act terorist, o mînă criminală, ceva premeditat. Nu am avut acces la arhive secrete, deşi am încercat. În timpul căutărilor mele am discutat cu foarte mulţi oameni, printre care şi mulţi marinari cu experienţă atît din marina civilă, cît şi din cea militară. Nu de puţine ori, trebuie să recunosc, mi s-a dat de înţeles că ceea ce s-a petrecut în acea dimineaţă în apele reci şi întunecate ale Mării Marmara nu a fost ceva tocmai obişnuit, nu a fost chiar o întîmplare, nu a fost doar un nenorocit de accident. Mai mult decît atît, de cîte ori m-am apropiat de „zona fierbinte“ de activitate a unor anumite instituţii sau persoane care au fost direct implicate sau au avut legătură cu acest caz, tot de atîtea ori fie am fost refuzat politicos, fie mi s-a spus că informaţiile sînt „confidenţiale“ sau „clasificate“. A existat, desigur, zvonistica vremii, opinii ale unora şi ale altora, dar în lipsa probelor şi dovezilor concludente, în această carte nu îmi permit să lansez supoziţii şi nici teorii ale conspiraţiei. Aşa cum bine aţi spus, cititorii sînt cei care au libertatea de a alege varianta care li se pare cea mai credibilă.

Rep.: Cînd şi unde va avea loc lansarea oficială a lucrării?

C. C.: Evenimentul este programat pe data de 12 octombrie a.c., ora 16.30, în aula Bibliotecii judeţene „Ioan N. Roman“ din Constanţa. Vă deconspir faptul că am invitat, printre alţii, pe toţi cei trei supravieţuitori, pe toate văduvele, urmaşii sau rudele celor 42 de marinari dispăruţi în teribila catastrofă, pe foşti şi actuali comandanţi de nave din marina comercială, ofiţeri activi sau în retragere din flota militară, constructori navali, oficialităţi locale. Îi invit pe toţi cei care vor să afle sau să-şi reamintească despre acest caz.

Rep.: Vă gîndiţi şi la o continuare - a subiectului sau a seriei de subiecte de acest gen care vizează catastrofele navale?

C. C.: Următoarea carte documentară, pe care o şi o anunţ în finalul lucrării despre care vorbim, va avea ca subiect tot o catastrofă navală, şi anume „Catastrofa navei UNIREA - cea mai mare pierdere navală mondială din anul 1982“. Nava „Unirea“ a fost cea de-a doua navă din seria petrolierelor de mare capacitate construite de Şantierul Naval Constanţa. În ziua de 13 octombrie 1982, în urma unei explozii misterioase şi a incendiului declanşat la bordul navei, supertancul „Unirea“ s-a scufundat şi zace acum la peste 1.300 de metri adîncime în apele Mării Negre. O altă lucrare pe care intenţionez să o realizez va fi despre scufundarea navelor „Paris“ şi „You Xiu“ – cea mai mare catastrofă din istoria portului Constanţa, au murit atunci 54 de marinari, eveniment care a avut loc în seara zilei de 4 ianuarie 1995. Dar cel mai ambiţios proiect cred că este, şi poate deveni realitate, realizarea unui film documentar sau artistic despre „cazul Independenţa“.

Rep.: Ce înseamnă această carte pentru dvs.?

C. C.: Este prima mea lucrare editorială. Nu mi-am imaginat că publicarea unei cărţi poate fi comparată cu naşterea unui copil. Cînd am atins primul exemplar, cu o zi înainte de aniversarea zilei mele de naştere, am simţit aceleaşi emoţii copleşitoare pe care le-am avut la naşterea celor doi băieţi ai mei. Acum mi s-a mai născut un copil: cartea despre „Independenţa“!... Trebuie să mai spun că, atunci cînd am abordat subiectul INDEPENDENŢA, redactor-şef la „Contrast“ era Radu Mazăre, iar şeful Secţiei „Eveniment“ era Nicuşor Constantinescu, cel care mi-a încredinţat acest caz.