A coborât, duminică seară, cortina peste prima ediție a Festivalului Internațional de Teatru „Miturile cetății”, organizat de Teatrul de Stat Constanța, la sediu său din bd. Ferdinand și pe scena mobilă din Piața Ovidiu. Duminică seară, în cea de-a șaptea și ultima zi a festivalului, publicul s-a binedispus urmărind, la sediul TSC, un electrizant show muzical-actoricesc, „ActOrchestra”, un spectacol de Horia Suru, propus de Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti. Petre Ancuța, Florin Călbăjos și Emilian Mârnea, alături de ceilalți „parteneri” ai lor, instrumentele muzicale, au încântat publicul cu fel și fel de glume pe acorduri celebre. O oră a durat spectacolul, dar s-a râs cât pentru o lună întreagă, iar la final prestația muzicienilor-actori a fost aplaudată în picioare, minute în șir.

Mai târziu, în Piața Ovidiu, constănțenii și turiștii au urmărit drama Electrei, fiica lui Agamemnon și a Clitemenstrei. Spectacolul Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, în viziunea lui Mihai Măniuțiu, a reînviat celebra tragedie antică, pe ritmuri maramureșene, cu actorii Mariana Mihu, Ioana Crăciunescu, Marian Râlea, Ofelia Popii, Pali Vecsei, Dan Glasu, Florin Coșuleț și Adrian Matioc în distribuție. Muzica tradițională din Maramureș, interpretată de ansamblul Iza, s-a contopit perfect cu tensiunea emanată de marile texte ale tragicilor greci Sofocle și Euripide, care au scris despre răzbunarea mitică a Electrei.

Referitor la acest melanj, regizorul Mihai Măniuțiu mărturisea: „Maramureşul este un loc miraculos şi odată, când am fost acolo, am auzit vocile vechii Elade, vocile tragediei greceşti... Muzica lor e dintr-o zonă arhaic rituală, care nu mi s-a părut deloc străină de Elada. Repetiţiile mi-au confirmat că verbul tragediei eline merge perfect cu ritmul muzicii tradiţionale din Maramureş şi că ele, vocile locului şi cele ale lumii antice greceşti, grăiau consonant, se înţelegeau între ele... Am pus un accent special în spectacolul meu pe marginalizarea actuală a acestor zone arhaice şi pe lenta lor destrucţie. Elada ca şi Maramureşul sunt lumi de marginali... Spectacolul meu este, de fapt, un eseu în care am pus în dialog două lumi. Şi finalul piesei vorbeşte despre frumuseţea unei lumi care încă există şi despre frumuseţea stingerii, despre tragismul şi aura acestei stingeri”.

Citește și:

Festivalul „Miturile cetății” are un simbol milenar

Seară de iunie cu intens fior shakespearian

„Uciderea lui Gonzago”: din dragoste pentru teatru și Shakespeare

„Miturile cetății” se apropie de final

Cea mai... antică seară tomitană

„La Taclale” despre... mit, teatru și antichitate

Gânduri despre „a fi sau a nu fi”, într-o seară de iunie

„Leonce și Lena”... se joacă marți, în Piața Ovidiu

Începe Festivalul „Miturile cetății”. Deschiderea, luni, în Piața Ovidiu

Intrare liberă la toate spectacolele din Festivalul „Miturile cetății”!

Începe Festivalul „Miturile cetății”, la Constanţa!

„Dionysos” vine în cetatea Tomisului

Premiul Special al Juriului pentru „Hades și Persefona”

Constanța se pregătește de festival antic - „Miturile cetății“