Orice om, după o viaţă întreagă de muncă, se aşteaptă ca atunci când va ajunge la vârsta a treia să aibă o bătrâneţe liniştită şi să beneficieze de o îngrijire atentă. Vârstnicii, cei mai mulţi cu pensii infime, nu îşi permit să-şi cumpere medicamente, rămân restanţieri la facturi, iar cheltuielile pentru mâncare sunt pe ultimul loc. Pentru mulţi dintre pensionarii din Constanţa, ajutorul vine din partea Centrului Social din cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice. Instituţia are ca obiectiv acordarea de servicii sociale la domiciliu pentru persoane vârstnice. În prezent, 151 de nevoiaşi au parte de ajutor social în fiecare lună. “Beneficiarii sunt bătrâni care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege şi se încadrează în criteriile de eligibilitate, adică, venitul lunar nu cumulează mai mult de 500 lei”, a declarat şeful Serviciului asistenţă socială, din cadrul Centrului Social Constanţa, Silvia Mitu. Centrul Social acordă servicii de asistenţă medicală şi consultaţii gratuite care se pot efectua atât la cabinetele instituţiei, cât şi la domiciliu. Totodată, angajaţii de aici distribuie medicamente uzuale bătrânilor, conform recomandărilor medicale, în funcţie de patologia fiecăruia. De asemenea, un îngrijitor al centrului se deplasează la locuinţele pensionarilor pentru a-i ajuta la menaj, iar o altă persoană acordă sprijin pentru plata unor servicii şi obligaţii curente către stat. Mai exact, un angajat al centrului se poate deplasa, la cerere, pentru efectuarea plăţilor la facturile de utilităţi. Mai mult decât atât, persoanele aflate în evidenţa Centrului Social primesc în fiecare lună, la domiciliu, un pachet cu alimente în valoare de 80 lei, care conţine produse de bază, cum ar fi, ulei, zahăr, salam, bulion, paste făinoase, câte un pui sau orez şi care variază în funcţie de sezon şi de sărbătorile religioase. “Pentru o persoană a cărei pensie, de exemplu, este de 350 lei, sprijinul oferit de Centrul Social înseamnă foarte mult. Majoritatea beneficiarilor sunt femei, văduve bolnave, media vârstei fiind 80 de ani, care nu au o locuinţă proprietate personală şi trăiesc în condiţii greu de închipuit în zilele noastre”, spune Silvia Mitu.

• PATRU ANI DE AJUTOR • Un caz impresionant în ochii asistenţilor de la Centrul Social îl constituie cel al unei bătrâne de 64 de ani, cu un venit de doar 350 de lei, venitul cel mai mic la ora actuală din România în cazul pensiilor de stat. Femeia nu mai are pe nimeni de ani buni, singurătatea fiindu-i alinată de două animale, o pisică şi un câine. Are grijă de ele aşa cum poate, nu-i este deloc uşor, dar este bucuroasă că cineva îi ţine de urât zi şi noapte. Imobilul în care locuieşte este o casă veche care mai are puţin şi se prăbuşeşte peste ea. Nici nu se gândeşte că va mai avea vreodată bani să-şi renoveze casa. La bătrâneţe, femeia îşi doreşte doar să fie sănătoasă. Trecutul pensionarei nu a fost deloc unul liniştit. Cu toate că a crescut la căminul de copii, ea a reuşit să urmeze o şcoală, a terminat liceul şi şi-a întemeiat o familie. A divorţat după ceva ani şi a rămas singură. Bătrâna este acum bolnavă, suferă de reumatism cronic degenerativ, fiindu-i stabilit şi diagnosticul de sindrom depresiv reactiv pe fondul problemelor pe care le are, plus sechele TBC. Problemele de sănătate îi sunt agravate de starea critică a casei în care locuieşte, care abia mai rezistă ploilor, acoperişul fiind degradat, iar pereţii plini de igrasie. “La reevaluarea făcută în iunie, echipa noastră a constatat că nu au existat îmbunătăţiri privind situaţia socio-financiară, iar lucrurile din casă erau împachetate, de parcă ar aştepta să plece undeva, însă, ele sunt acoperite şi cu folie de plastic, ca să nu le plouă”, a spus Silvia Mitu. Asistenţii sociali au mai spus că bătrâna are un simţ artistic dezvoltat, îi place să picteze şi este o persoană demnă, în ciuda greutăţilor pe care le duce. Pe o bucăţică de pământ îşi seamănă câteva cuiburi de roşii şi cartofi ca să aibă ce pune pe masă. Pensionara nu are copii, nu are pe nimeni care să o viziteze. Singurii care-i trec pragul sunt asistenţii sociali, care îi aduc în fiecare lună, din 2007, pachete cu alimente.