Cu o activitate de peste 30 de ani pe scena lirică naţională, mezzosoprana Lucia Cicoară-Drăgan s-a născut pentru muzică. Activitatea sa de solist liric este dublată, de câţiva ani, de cea de regizor, artista absolvind şi secţia de regie teatru muzical a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. În palmaresul solistei se află peste 50 de roluri din aproape tot atâtea lucrări ale creaţiei universale şi româneşti de operă. De curând, Lucia Cicoară-Drăgan, colaboratoare a Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” şi conferenţiar la Universitatea „Ovidius”, a montat pentru scena lirică de la malul mării spectacolul de operă „O noapte furtunoasă”, de Paul Constantinescu, după comedia omonimă a lui I.L. Caragiale.

Reporter (Rep.): De la activitatea de solist de operă v-aţi îndreptat spre regia de teatru muzical. Care a fost primul spectacol pe care l-aţi pus în scenă?

Lucia Cicoară-Drăgan (L. C. D.): Am montat, în 2006, la Teatrul din Galaţi, „Rigoletto”, care a fost lucrarea mea de licenţă şi care se joacă cu mare succes. Apoi, am pus în scenă tot un spectacol de Giuseppe Verdi, „Bal mascat”.

Rep.: Aţi cântat nu doar pentru români, ci şi pentru străini. Pe ce scenă internaţională aţi avut cele mai mari emoţii?

L. C. D.: Cele mai mari emoţii le-am avut în Anglia, unde am interpretat rolul Amneris din „Aida”, de Verdi.

Rep.: În întreaga carieră de solistă de operă a fost un rol care v-a marcat în mod deosebit?

L. C. D.: Probabil că publicul alege cel mai bine. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult a fost rolul Azucenei din „Trubadurul”, de Verdi. Am trecut de numărul o sută în acest rol. Am un caieţel în care mi-am notat aproape toate spectacolele în care am jucat. Am debutat în acest rol extraordinar de greu la 27 de ani. Probabil de aceea îl îndrăgesc atât de mult. Cu toate că l-am cântat de atâtea ori, încă mai găsesc multe lucruri de spus.

Rep.: Ce loc ocupă viaţa artistică, scena, în viaţa dvs.?

L. C. D.: Eu am trăit şi trăiesc pentru scenă. Am scris două cărţi, una de specialitate, lucrarea mea de doctorat „Scena de operă - manifestarea pasiunii” şi una despre cei peste 30 de ani de activitate. Când iese din scenă, în general, actorul este transpus, vine dintr-o altă sferă. Ca regizor, ai o datorie foarte mare. Această dragoste pentru regie este un alt doilea job al meu. Am 33 de ani de activitate pe scenă, răstimp în care am cântat roluri mari. (va urma)