BANCHERII, ÎMPINŞI CĂTRE FIRME. Creditare ca în 2007? Luaţi-vă gândul, spune economistul-şef al Băncii Naţionale a României (BNR), Valentin Lazea, care consideră că băncile ar trebui să se orienteze către creditarea firmelor. „Dacă cineva se gândeşte că împrumuturile de consum vor fi acordate ca până în 2007, să uite acest lucru, pentru că România trăieşte pe datorie, într-o măsură foarte mare. Retail-ul nu are cum să mai crească, pentru că populaţia solvabilă şi bancabilă a luat deja credite”, a declarat Lazea. El a mai precizat că deficitul de cont curent al României rămâne unul dintre cele mai mari din Europa, chiar şi după ajustarea masivă de la 13 la 4% din PIB, ceea ce înseamnă că „traiul pe datorie nu va mai fi tolerat”.

POSIBILĂ REVENIRE, DAR PE TERMEN LUNG. Totuşi, potenţial de creştere există, dar pe termen lung, pe măsură ce veniturile populaţiei vor creşte, consideră economistul-şef al Raiffeisen Bank, Ionuţ Dumitru. „Creşterea creditării se va face în linie cu dezvoltarea economică. Sau ar trebui să se facă aşa. Pe măsură ce vor creşte veniturile, se va face loc şi pentru îndatorare suplimentară. Pe termen scurt, potenţialul pieţei este scăzut”, spune Dumitru.

DOBÂNDA IDEALĂ. Cum arată piaţa ideală, în viziunea bancherilor? Dobânzi egale la creditele în lei şi în euro şi români care se împrumută în valuta în care sunt plătiţi, după cum spune preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), Radu Gheţea. „Nu este bine să lăsăm românii să se împrumute în alte valute decât cele în care au veniturile. În acelaşi timp, consider că piaţa trebuie lăsată liberă, nefiind nevoie de o măsură administrativă a BNR pentru limitarea creditului în valută. Ideal ar fi să avem dobânzi la leu cât mai apropiate de cele la euro, lucru care se întâmplă, în ultima perioadă. Au crescut costurile împrumuturilor în euro, în timp, pe piaţă s-a conturat un trend clar de ieftinire a creditelor în lei. E greu de spus însă când se vor întâlni dobânzile”, a declarat preşedintele ARB, precizând că, aşa cum a murit creditul în franci elveţieni, tot aşa poate dispărea şi cel în euro, fără a fi nevoie de o măsură administrativă a băncii centrale.