Trasul mâţei de coadă a fost comentat în fel şi chip. S-au făcut tot felul de analize şi s-au scris ample comentarii pe această temă. În opinia unora, trasul mâţei de coadă este o veche meteahnă comunistă, dar care a prins bine şi în capitalismul de cumetrie. Cei de la “Protecţia animalelor” s-au grăbit să încrimineze, cu spume la gură, un asemenea gest, cu toate că nu este vorba despre un atac la adresa felinelor. După impactul generat de trasul mâţei de coadă, ca imagine, vreau să zic, s-a vorbit mult despre violenţa în rândurile felinelor. Ce-i drept, fără nicio legătură cu subiectul. Într-un alt registru, trasul mâţei de coadă face parte din nomenclatorul propriu al unităţilor de măsură folosite de guvernanţi. În general, guvernanţii au fost receptaţi de populaţia obidită ca fiind mari iubitori de animale. Ne-a dovedit-o din plin premierul Boc, unul dintre promotorii unor gesturi de o rară gingăşie. Ca nimeni altul, dumnealui ştie cum să frece motanul. Am comentat adeseori frânturi din viaţa romanţioasă a unor politicieni, dar, din păcate, dintr-o crasă lipsă de transparenţă, nu am pus punctul pe i. Fiind vorba de un guvern al felinelor parşive, dumnealor au probat întotdeauna o îndemânare ieşită din comun în ce priveşte trasul mâţei de coadă. Până la acest moment, nimeni nu a fost în stare să măsoare intensitatea bătutului apei în piuă. Abia acum s-a descoperit că procedeul în cauză este echivalent cu trasul mâţei de coadă. Nu ştiam noi de ce mai marii zilei rezistă cu atâta stoicism la flocăială! Trasul mâţei de coadă nu este la îndemâna oricui, chiar dacă reprezintă Puterea. Cunosc persoane care au alergie la părul de mâţă şi, din acest motiv, se dau repede de gol, strănutând în biserică. Trasul mâţei de coadă ne-a băgat în faliment. Ce au păzit domnii guvernanţi? Nimic. Pur şi simplu, din câte reţin, au tras mâţa de coadă! Acum, când a început să iasă lumea în stradă, fluieră a pagubă! Marii motani ai politichiei noastre s-au făcut nevăzuţi. În campania electorală, din câte îmi aduc eu bine aminte, torceau liniştiţi la spatele alegătorilor, încălzindu-i cu promisiunile lor parşive. Si atunci, ca şi acum, trăgeau mâţa de coadă! Printr-un astfel de procedeu, extins la nivelul tuturor sferelor de activitate, ne-au închis gura. În loc să vorbească despre protecţia socială, ne ţin discursuri despre protecţia animalelor. E bună şi aia, nu spun, dar se pierde esenţialul. Trăgând mâţa de coadă, guvernanţii au generat un fenomen greu de explicat. Au luat pielea de pe noi! Miniştrii lui Boc şi-au completat studiile la şcoala vieţii. Trăind într-un mediu felin, au învăţat foarte multe şmecherii. De pildă, ştiu foarte bine să intre în blana mâţei blânde. Tactica ei este cunoscută tuturor. Pisica blândă zgârie rău. Atenţie! Trasul mâţei de coadă a devenit un reflex păgubos al celor care conduc ţara. De când au ajuns la Putere, frecând de zor motanul, nu s-au ocupat decât de fleacuri şi prostii! După primul mandat, principalul specialist în trasul mâţei de coadă a considerat că ţine tot timpul caterinca autohtonă cu ocaua mică. Până a fost prins cu mâţa în sac! Precizez că trasul mâţei de coadă este echivalent cu ocaua mică.