Transplantul de celule suşă prelevate din propria măduva osoasă a pacienţilor suferind de scleroză în plăci, efectuat în prima fază a maladiei, poate conduce la stabilizarea şi chiar la ameliorarea stării de sănătate a bolnavilor. În prima fază a maladiei, simptomele sînt intermitente şi parţial reversibile. Tratamentele pentru această fază sînt pe bază de interferon şi steroizi, dar anumiţi pacienţi nu răspund la terapie. După 10-15 ani petrecuţi în această fază, cei mai mulţi dintre bolnavi intră în faza a doua, caracterizată prin degenerări neurologice graduale şi ireversibile.
În ultimii 15 ani, se obişnuia ca pacienţii aflaţi în faza a doua a maladiei să primească un tratament intensiv care suprimă imunitatea, de exemplu prin iradierea întregului corp, iar reconstituirea sistemului lor imunitar să se realizeze prin transplantul celulelor suşă prelevate din propria lor măduvă osoasă. Această procedură, în urma căreia sînt suprimate tecile de mielină care protejează fibrele sistemului nervos central, este foarte toxică, iar mortalitatea înregistrată este de aproximativ 3,3%. O echipă de cercetători din cadrul Universităţii din Chicago a aplicat o procedură mai puţin agresivă, care nu distruge tecile de mielină, asupra a 21 de pacienţi aflaţi în prima fază a maladiei, care nu au răspuns tratamentului cu interferon. Pacienţii erau tineri, vîrsta medie fiind de 33 de ani şi sufereau de scleroză în plăci de aproximativ cinci ani. Conform procedurilor deja cunoscute, cercetătorii au transplantat pacienţilor celule suşă prelevate din propria lor măduvă osoasă. După trei ani, 17 dintre pacienţii trataţi au înregistrat o ameliorare a stării lor de sănătate. Niciunul nu a înregistrat un regres, niciunul nu a decedat şi procedura a fost bine tolerată de organism. Cinci dintre pacienţi au cunoscut o revenire a bolii, dar au intrat în remisie după ce au experimentat încă o dată această terapie.
În opinia specialiştilor, procedura pare nu doar să prevină progresia maladiei, ci să inverseze cursul ei. Deocamdată nu există garanţia suprimării activităţii inflamatorii pe termen lung, iar cercetătorii americani susţin necesitatea efectuării altor studii suplimentare.