La modă sînt, astăzi, mai ales în rîndul copiilor, jocurile pe calculator şi internetul, aceştia uitînd să se plimbe în parc sau de jocurile tradiţionale. Spectacolele Teatrului pentru Copii şi Tineret vin tocmai să combată acest fenomen, instituţia constănţeană oferind o alternativă culturală la petrecerea timpului liber prin gama diversificată de reprezentaţii. Claudia Zaharia, actriţă a teatrului constănţean, a acordat un interviu cotidianului "Telegraf", în care a vorbit despre rolul spectacolelor interactive şi despre personajele cărora le-a dat viaţă.

Reporter: Care a fost primul rol pe care l-aţi jucat pe scena Teatrului pentru Copii şi Tineret?

Claudia Zaharia: Eu am venit la teatrul constănţean în februarie 2000, la puţin timp după absolvirea Universităţii de Arte "George Enescu" din Iaşi. Primul rol pe care l-am interpretat aici a fost Lizuca din "Dumbrava minunată".

Rep.: Ce implică un rol nou?

C.Z.: Fiecare personaj are o altă structură. Chiar dacă rolul e unic, tot ai ceva de învăţat.

Rep.: Din panoplia de roluri pe care le-aţi interpretat, există unul preferat?

C.Z.: Am un rol preferat, de care, însă, mă şi tem: Turandot. Este cel mai complex rol pe care l-am interpretat. Îmi este la fel de drag şi rolul pe care-l interpretez în spectacolul "Fata babei şi fata moşneagului", sora vitregă.

Rep.: Cît de important este un regizor în montarea unui spectacol?

C.Z.: Este foarte important. Comunicarea dintre actor şi regizor este esenţială. Atunci cînd un regizor îţi spune ce vrea şi îţi dă coordonatele clare ale personajului, atunci ştii ce ai de făcut.

Rep.: Ce este mai uşor sau mai dificil, să mînuiţi o păpuşă sau să apăreţi pe scenă?

C.Z.: Ambele posturi sînt la fel de solicitante. Depinde de cît de responsabil eşti şi cum îţi asumi meseria. Pentru a mînui o păpuşă îţi trebuie o cunoştinţă tehnică. Fiecare personaj, fie că îl interpretezi tu, ca actor, sau prin intermediul păpuşii, ai nevoie de o anumită experienţă. Trebuie doar să crezi în personajul căruia trebuie să îi dai viaţă.

Rep.: Care sînt mai ofertante, poveştile româneşti sau cele internaţionale?

C.Z.: Poveştile internaţionale sînt mai ofertante, pentru că au mai multe personaje.

Rep.: Cum captează un actor atenţia micului public?

C.Z.: Ai nevoie, în primul rînd, de sinceritate. Trebuie să ai spirit ludic, să te joci, să-i provoci pe cei mici, să le păstrezi atenţia prin energia pe care o degaji. Trebuie să ştii cum să comunici. Se mai întîmplă ca cei mici să se sperie de anumite personaje, dar atunci li se permite să vină în culise şi să vadă că păpuşa e chiar simpatică.

Rep.: De ce spectacolele interactive sînt mai atractive pentru copii?

C.Z.: Aceste spectacole au rolul de a-i educa pe spectatori, dar şi de a-i învăţa să comunice. Le menţine atenţia pe toată durata reprezentaţiei.

Rep.: Sînt spectacolele pentru copii o alternativă de petrecere a timpului liber?

C.Z.: Astăzi, copiii nu mai au răbdare să urmărească subiectul poveştii şi preferă jocurile pe calculator. Spectacolele interactive vin să le ofere altceva, să îi înveţe să se joace.