Una dintre vocile deja consacrate ale muzicii uşoare româneşti-Corina Chiriac s-a aflat, duminică, într-o scurtă vizită la Constanţa. Artista a acordat cotidianului “Telegraf“ un interviu în care a vorbit despre legăturile

sale speciale cu oraşul de la malul mării şi despre secretele unei cariere de succes.

Cum vă simţiţi la Constanţa, pe litoral?

Mă simt extraordinar aici. Nu am mai fost de cîţiva ani şi mi-a fost dor Constanţa. În mod particular, sînt legată de acest oraş, deoarece tata a iubit foarte mult oraşul de la malul mării. De cînd eram copil veneam la mare, el fiind compozitor de muzică simfonică, venea la o casă de creaţie a artiştilor, undeva în Eforie Nord. Călătoream cu trenul, nu cred că era vară în care să nu fi venit aici, să nu vizităm Muzeul de Arheologie sau să mergem în anumite localuri din Constanţa sau din staţiunea Mamaia. Sînt foarte legată de Constanţa, am foarte multe amintiri aici, legate de părinţi, de prieteni, apoi de turnee, de artişti, chiar dacă unii ne-au părăsit...

Care este cheia succesului dvs?

Am 35 de ani de carieră. Nu ştiu dacă există un secret legat de succes. Cred că una dintre “chei” este să iubeşti această meserie foarte mult, pentru ca şi în momentele cînd nu este foarte bine poziţionat spectacolul în care urmează să cînţi sau cînd treci

printr-o perioadă dificilă, în plan personal sau în breaslă, să poţi trece cu uşurinţă peste aceste lucruri mai puţin plăcute. Trebuie să iubeşti meseria cu toate aspectele ei. Cînd nu ştii despre ce este vorba crezi că este minunat să te cunoască toată lumea, să dai autografe pretutindeni sau că ţi se fac nişte favoruri, dar sînt foarte multe efecte secundare şi nevăzute ale meseriei de om celebru, pentru că, pe parcurs, devine o meserie. Uneori nu ai dispoziţie să fii recunoscut peste tot, dar dacă îţi iubeşte meseria, treci şi peste acestea. Trebuie să iubeşti şi publicul, căci acesta simte dacă nu este iubit sau dacă nu este respectat. Dacă artistul vine pe scenă şi se gîndeşte că poate face orice din public, pierde din start “bătălia”.Trebuie să performezi în faţa publicului, ca şi cum l-ai întreba mereu dacă îi place ceea ce cînţi. Dacă vii cu o atitudine superioară, ai pierdut în acel moment. Publicul vrea să te iubescă, iar în momentul în care urci pe scenă se creează o “sudură” între artist şi public. Această meserie nu o faci pentru tine, în momentul în care apari pe scenă trebuie să corespunzi aşteptărilor. Publicul nu vrea de la tine să fii cel mai mare tenor al lumii sau cea mai bună soprană, aşteaptă să vrei să îl binedispui.

Cum reuşiţi să arătaţi atît de bine?

Mi-am revenit după ce am trecut printr-o pasă foarte proastă, din motive de sănătate sau de pierderi familiale. În general, sînt o femeie care se îngrijeşte cu privire la orele de somn, la cosmetica personală. Nu este nevoie să dai milioane ca să te îngrijeşti la o cosmeticiană profesionistă, poţi să te autoîngrijeşti. Este vorba despre alimentaţie, de faptul că nu beau alcool, nu pierd nopţile. Trebuie să te îngrijeşti în amănunt, cu atît mai mult cu cît un artist este obligat să se prezinte în faţa publicului cît poate el de bine.

Cum împăcaţi viaţa de familie cu cea de artist?

La mine este mult mai simplu să le împac. Nu am o familie personală, nu am soţ sau copil. Am rude şi prieteni foarte apropiaţi. În momentul de faţă sînt singură, iar în acest fel este mult mai simplu. Am ales ca prioritate scena şi îndatoririle vieţii de artist, am lucrat în favoarea scenei. Este greu să ai două vieţi, în general, să le împaci una cu cealaltă.

Ce planuri aveţi?

Voi scoate o primă carte de nuvele şi poezii. Sper ca această carte să nu fie singura pe care o voi scoate. Poate voi scrie povestiri mai mult sau mai puţin legate de viaţa mea personală. Este un proiect care îmi este foarte drag.