Primii fulgi de nea care au bătut la ferestrele constănţenilor, în aceste zile, au fost vestitorii spectacolelor muzicale de Crăciun, fără de care armonia sărbătorilor de iarnă ar fi de neimaginat. În acest frumos decor de decembrie, Paul Surugiu, alias Fuego, a deschis, săptămâna trecută, seria spectacolelor de colinde care sunt incluse în programul Casei de Cultură a Sindicatelor din oraş, în această perioadă. Momentul nu a fost lipsit de emoţii: deşi spectacolul s-a jucat cu casa închisă, spectatorii au aşteptat mai mult de o oră sosirea solistului care a fost îngreunată de vremea defavorabilă ce a afectat traficul rutier dinspre Ploieşti spre Constanţa. Răbdarea publicului a fost însă răsplătită de interpret printr-un concert despre care nu se poate aminti decât la modul laudativ. La finalul reprezentaţiei, Paul Surugiu a rămas în mijlocul celor ce-i îndrăgesc muzica pentru a le acorda autografe dar şi ultimul său album intitulat “În noaptea de Crăciun”, apărut pe piaţă în această lună. Momentul a constituit un prilej pentru ca solistul să transmită câteva gânduri, prin intermediul cotidianului Telegraf, publicului de la malul mării:

Reporter: Ce conţine pachetul prezentat constănţenilor, la finele spectacolului din Constanţa?

Fuego: Am pregătit un pachet care cuprinde un dvd şi un cd. Dvd-ul lansat recent include concertul meu de anul trecut din Timişoara, de la Opera Naţională. Un lucru care mă bucură: văd că aparatura modernă a pătruns foarte repede pe piaţa românească şi văd că acest dvd are succes. Este un dvd pe care l-am filmat în Maramureş - Ţara de Sus sau „Ţara Sfântă”, cum îmi place mie să-i spun acestei minunate zone. Pachetul cuprinde, de-asemenea, cele mai frumoase colinde şi cântece de Crăciun din repertoriul meu. Majoritatea cântecelor sunt scrise de mine, atât muzica, dar şi versurile, dar am colaborat şi cu Carmen Aldea Vlad şi cu poetul Grigore Vieru care mi-a scris cele mai frumoase versuri pe care le-am interpretat vreodată.

Rep.: Cum a fost trecerea de la un gen musical la altul, foarte diferit?

Fuego: Trecerea de la muzica latino a fost uşoară, cred că am un har de la Dumnezeu. Mi-a dat posibilitatea să cânt mai multe genuri de muzică şi astfel nu mi-a fost greu să trec de la muzica latino la colinde. Eu am susţinut chiar şi un recital de romanţe la Crizantema de Aur, acum cinci ani, cu orchestra condusă de Marin Mihalcea. Era „Doina Argeşului” din Piteşti, din repertoriul Irinei Sărăroiu. Atunci fost o încântare şi pentru publicul care, înainte cu două săptămâni, a epuizat deja biletele... era curioasă lumea cum pot eu să cânt romanţe. Şi uite că m-am descurcat, cred că am o voce care se pretează la mai multe genuri de muzică.

Rep.: Cum a fost revederea cu constănţenii?

Fuego: A fost o încântare să văd sala plină. De-altfel, tot turneul din cele 30 oraşe s-a jucat cu casa închisă, dar Constanţa a fost întotdeauna aproape de sufletul meu, pentru că aici este un public extraordinar de călduros, foarte generos şi primitor. Culmea, au fost în sală şi copii, şi tineri, dar şi vârstnici. Acest titlu pentru turneu, „Colind pentru părinţi”, cred că-i face pe copii să se gândească la faptul că, mai târziu, or să asculte, la rândul lor, muzica părinţilor lor. S-au bucurat, au cântat şi au colindat împreună cu mine, iar la sfârşit am cântat „La mulţi ani în noaptea de Crăciun”. Cred că a fost o reuşită chiar dacă spectacolul a întârziat o oră şi jumătate, pentru că drumurile erau închise peste tot în zonă şi de-abia am reuşit să ajungem. Aş fi venit chiar şi pe jos, Constanţa este un oraş care merită toată dragostea mea!

Rep.: Colindele au rolul de liant sufletesc între români....

Fuego: Într-adevăr, în această perioadă trebuie să ne aducem aminte de toţi cei care se simt singuri. Ei au nevoie de dragostea noastră. Iar de cântecul meu au nevoie şi românii care sunt plecaţi peste graniţe, aceştia vin de două ori pe an acasă: de Paşti şi de Crăciun, când vor să fie alături de familiile lor şi să asculte colinde româneşti. Astfel, mi s-a părut relevant că, în ciuda vremurilor grele prin care trece ţara noastră, constănţenii au lăsat grijile zilnice ca să vină să mă vadă la Casa de Cultură: asta este mare bucurie şi încântare pentru mine!