Plecaţi la drum cu gândul de a cuceri cei mai înalţi munţi de pe fiecare continent al lumii, în cadrul proiectului “7 Summits”, trei constănţeni, Mihai Nenciu, Nicu Rotaru şi Bogdan Ofiţeru, au făcut primul pas. Alpinişti amatori, cei trei temerari au escaladat cel mai înalt munte din Europa, vârful Elbrus, care se ridică până la 5.642 de metri. Marţi, la ora 11.27, expediţia plecată de la malul mării a arborat drapelul României pe “acoperişul Europei”. Pentru cei trei urmează o nouă provocare, cel mai înalt munte din Africa, Kilimanjaro, unde vor urca până la 5.885 de metri.

Cu încrederea la cote înalte şi moralul ridicat, după ce s-au pregătit timp de două săptămâni pe crestele din Nepal, ajungând în tabăra de bază de pe Everest, Mihai Nenciu, Nicu Rotaru şi Bogdan Ofiţeru au început în forţă proiectul de a urca pe cei mai înalţi munţi de pe fiecare continent al lumii, “7 Summits”. Cei trei constănţeni au plecat săptămâna trecută spre Rusia cu o ţintă clară, să escaladeze “acoperişul Europei”, vârful Elbrus, care se ridică semeţ la 5.642 de metri. Aflat aproape de graniţa cu Georgia, vulcanul inactiv care face parte şi din circuitul „7 Volcanoes” pare uşor de cucerit, nefiind atât de abrupt, însă devine extrem de periculos în condiţii meteo nefavorabile. Iar cei trei temerari “l-au atacat” în luna septembrie, care nu este cea mai propice ascensiunilor la mare altitudine în această zonă.

EMOŢII ÎNAINTE DE PLECARE

Primele emoţii au început cu ceva timp înainte de plecare, după ce drumurile spre munţii Caucaz şi localităţile învecinate au fost distruse de inundaţii majore. Existau incertitudini că lucrările de reconstrucţie au fost finalizate, dar cei trei au riscat şi norocul le-a surâs. Deplasarea a fost lungă, cu un zbor pe traseul Constanţa - Istanbul - Moscova - Mineralnye Vody, urmat de o călătorie cu maşina până în orăşelul Terskol, aflat la poalele Elbrusului, în regiunea Cabardino-Balcaria. Ajunşi aici, constănţenii au început procesul de aclimatizare, care a durat câteva zile. Au escaladat vârful Cheget, ajungând la 3.500 de metri, apoi au urcat treptat până la 5.100 de metri, chiar dacă au avut parte de vânt puternic, ninsoare şi temperaturi de până la -20 de grade Celsius. “Totul poate fi destul de simplu la prima vedere. Transport auto la pensiune, agenţia pentru expediţie este foarte atentă la toate detaliile, primele două zile de aclimatizare decurg foarte bine, după care urmează trecerea la nivelul următor, cazarea în tabăra de bază, la 3.800 de metri, şi încă trei zile de aclimatizare până la 5.100 de metri. Cele două vârfuri, respectiv de est şi de vest, ultimul de 5.642 de metri, se înalţă exact din buza taberei”, spune Nicu Rotaru.

UN SEMN DE LA ELBRUS

Au stabilit ca marţi să fie ziua acensiunii finale. Au luat micul dejun la 2 dimineaţa, iar o oră mai târziu, cu lămpaşele frontale pe cap, au plecat spre vârf. “Până cu vreo 2-3 ore înainte să începem urcarea, cerul a fost acoperit cu nori ameninţători de furtună şi viscol, dar apoi s-a înseninat miraculos, de parcă Elbrusul ne-a îngăduit să îi atingem vârful. Chiar dacă a fost extrem de frig, cerul era înstelat, senin şi, cel mai important, vântul se oprise. A urmat un urcuş greu, epuizant, cu foarte mici pauze doar pentru hidratare. Pe cât de extenuantă a fost ascensiunea, pe atât de spectaculos a fost răsăritul pe care l-am văzut în timpul urcării. Vârful efectiv nu l-am văzut decât cu vreo 200 de metri înainte de final. Pe parcurs, am îndurat efort fizic în condiţii de aer rarefiat şi condiţii aspre ruseşti autentice, cu temperaturi de până la -25 de grade şi vânt tăios cu viteză de până la 70 km/h. În vârf, cantitatea de oxigen scade până la 45 la sută. Practic, respiram cu mai puţin de o jumătate de plămân, în condiţiile unui efort extrem”, povesteşte Mihai Nenciu.

Pe 12 spetembrie, la ora 11.27, tricolorul românesc şi steagul Staţiunii Mamaia, purtate de cei trei, au fost arborate pe cel mai înalt vârf al Europei. “Am ajuns pe vârf în acelaşi timp cu o expediţie din Slovacia, ne-am felicitat reciproc, am făcut câteva poze, am admirat priveliştea incredibilă, apoi am început să coborâm. Statistic, cele mai multe accidente se întâmplă în timpul coborârii, astfel că vârful este doar jumătatea drumului. A fost un efort imens şi un drum emoţionant, dar acum victoria este cu atât mai dulce”, mărturiseşte Mihai Nenciu.

URMEAZĂ KILIMANJARO!

Cei trei constănţeni au dezvăluit sentimentele pe care le-au trăit pe parcursul expediţiei pe Elbrus. “Am demarat această expediţie pentru a putea dovedi că nişte oameni absolut normali pot face performanţă, atât timp cât depun efort şi pasiune în ceea ce fac. Să reuşeşti să rezişti la efortul fizic şi psihic, la mare altitudine, să te acomodezi, să găseşti puterea de a continua chiar şi atunci când simţi că eşti la capătul puterilor zic eu că ar putea reprezenta un model pentru oricine. Nu vreau să fiu eu un model, ci efortul pe care îl poate face un om în asemenea condiţii vitrege. Cam acesta este mesajul pe care vreau să-l transmit: că oricare dintre noi, indiferent ce statut social are, poate evolua, îşi poate depăşi limitele şi poate să ajungă sus. Această expediţie a avut şi un scop umanitar, şi anume să tragem un semnal de alarmă în privinţa sindromului Dravet, o boală care afectează iremediabil şi incurabil un copil din 20.000 în lume”, explică Mihai Nenciu. “Cum a fost? Extraordinar! De ce? Pentru că limitele mele fizice au fost duse la maxim şi cum altfel te poţi bucura mai mult decât alături de montaniarzi din toate colțurile lumii care împart aceeaşi pasiune. Visul s-a transformat în realitate şi ştiu că vor urma şi alte episoade din propriul nostru vis. Asta îmi dă cea mai mare putere de a crede în povestea noastră”, adaugă Nicu Rotaru. “Aşa cum am plănuit, totul a decurs bine, cu mici excepții privind condiţiile meteo, dar şi relieful, pentru că ne aşteptam să fie mult mai prietenos. Emoţia şi bucuria succesului în momentul atingerii vârfului au fost ca un sentiment pe care nu l-am mai trăit niciodată. Deşi aveam trei perechi de mănuşi, mâinile erau îngheţate, dar am avut puterea să ridic drapelul României cât de sus am putut, cu mândria că sunt român”, completează Bogdan Ofiţeru.

Următoarea provocare o reprezintă cel mai înalt vârf din Africa, un alt vulcan inactiv, aflat în Tanzania, Kilimanjaro, care se ridică la 5.885 de metri. Cel mai probabil, Mihai Nenciu, Nicu Rotaru şi Bogdan Ofiţeru vor pleca într-o nouă aventură până la sfârşitul acestui an.

Citește și:

Trei constănţeni pleacă să cucerească acoperişul Europei