CONSUMUL, FAULTAT La începutul anului, consumul intern era dat drept motorul creşterii economice. N-a fost aşa. Şi nici în 2014 nu se va schimba ceva, spune analistul Florin Cîţu. „Trei motive mari şi late - creşterea salariilor bugetarilor a fost finanţată de taxe mai mari şi împrumuturi mai multe la buget. Ambele au un efect negativ pentru consum. Un salariu minim pe economie majorat a avut un efect invers, contribuind la creşterea şomajului şi, implicit, la scăderea consumului. Nu în ultimul rând, venitul disponibil a continuat să scadă din cauza creşterii taxelor şi accizelor”, notează, pe blogul său, Florin Cîţu. O menţiune - consumul se măsoară în funcţie de venitul disponibil (venit total minus taxe curente). Evident, venitul disponibil scade sau creşte în funcţie de ce se întâmplă cu taxele. După cum bine ştim, din 2008 încoace, birurile au crescut constant. „Situaţia este cât se poate de gravă. Dacă luăm ca bază 2008, vedem că, în august 2013, venitul disponibil în economie este la 80%. Altfel spus, suntem cu 20% mai săraci, după cinci ani de reforme girate de Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Comisia Europeană (CE). Deşi nu este o scuză, pentru că autorităţile ar fi putut acţiona anticiclic, scăzând taxele, evoluţia venitului disponibil este explicată, în mare parte, de recesiune. Totuşi, un lucru este clar - deciziile de la centru au influenţat negativ venitul disponibil, adică românii au mai puţini bani”, spunea recent analistul. Dintre deciziile proaste se remarcă majorarea peste noapte a TVA, în 2010, şi introducerea obligativităţii folosirii sistemului TVA la încasare de către micile afaceri, în ianuarie 2013. De TVA de 24% încă n-am scăpat, însă TVA la încasare va deveni opţional, la începutul lui 2014.

TAXE, TAXE ŞI IAR TAXE Şi parafiscalitatea a jucat un rol important în sărăcirea românului. Potrivit studiului Paying Taxes 2014 al Băncii Mondiale, prezentat la finele lui noiembrie, statul român îşi supune contribuabilii la una dintre cele mai mari poveri fiscale din UE. Impozitarea terenurilor este singurul capitol la care România are o fiscalitate mai redusă decât celelalte state europene. Restul taxelor şi impozitelor (în special cele pe muncă) duc povara totală a fiscalităţii chiar peste media celor mai bogate state. Culmea este că BM nici măcar nu ia în calcul TVA (ţara noastră este pe locul doi în UE în clasamentul celor mai mari taxe pe valoare adăugată) şi nici nivelul accizelor (care vor fi majorate cât de curând).