Toate cele trei sesizări remise Curții Constituționale în scopul de a stopa controversata OUG 13, la insistențele unui președinte Klaus Iohannis disperat să recâștige simpatia străzii, au fost respinse sec de judecătorii CCR. Primele două, cea inițiată de CSM și cea inițiată de Președinție, au picat miercuri cu o concluzie previzibilă - Guvernul are dreptul de a da ordonanțe. Cea de-a treia, semnată de Avocatul Poporului, nu a fost judecată pe fond pentru că ordonanța în speță a fost abrogată, iar CCR nu își poate da cu părerea pe tema unor acte normative care nu există. Un verdict care, indiferent cât este de corect din punct de vedere instituțional, nu ajută la detensionarea situației create de lansarea pe piață a OUG 13.

Curtea Constituțională a României (CCR) a adoptat o decizie și în cazul ultimei sesizări rămase nedezbătute pe tema Ordonanței 13 privind modificarea Codului Penal, actul înaintat de Avocatul Poporului. În cazul atacurilor la CCR inițiate în tandem de Președinția României și Consiliul Superior al Magistraturii, s-a cerut doar să se explice dacă Guvernul a respectat Legea Fundamentală atunci când a emis Ordonanța 13 și au fost soluționate previzibil prin respingerea sesizărilor. Opinia publică a așteptat însă cu sufletul la gură soluția în cazul actului semnat de Avocatul Poporului, având în vedere că instituția condusă de Victor Ciorbea este singura în măsură să atace pe fond o ordonanță de genul celei care a scindat România în ultimele zile. În condițiile în care sute de mii de oameni au manifestat în toată țara împotriva actului normativ, în condițiile crizei politice generate de pozițiile radicale adoptate de taberele politice, toată lumea aștepta de la CCR să spună dacă prevederile instituite prin Ordonanță de Urgență de Guvernul Grindeanu sunt sau nu legale. Decizia aceea care ar fi clarificat apele nu a venit însă. Pentru că judecătorii constituționali nu au judecat pe fond argumentele ridicate de Avocatul Poporului pe tema OUG 13 din simplul motiv că o instituție cum este CCR nu poate să dea o decizie privind un act normativ abrogat.

Partea proastă este că rămân neclarificate aspecte extrem de importante legate de tema care ține capul de afiș al agendei publice. Partea bună este că măcar CCR a păstrat linia instituțională și a refuzat să se joace de-a "ce-ar fi dacă actul ar fi intrat în vigoare" doar pentru a da satisfacție unei părți sau celeilalte. De cealaltă parte a baricadei instituționale, CSM a sesizat la cererea lui Iohannis Curtea pentru a întreba dacă Guvernul Grindeanu are abilitatea de a da ordonanțe privind Codul Penal, la fel cum a făcut Guvernul Cioloș în 2016, când nu a fost nimeni deranjat de acest fapt. Atitudinea CSM a fost criticată deschis de Sorin Roșca Stănescu, care s-a declarat surprins de faptul că forul care conduce magistratura a încălcat separația puterilor în stat, intervenind într-o temă cu evidente tente politice, fiind clare pentru toată lumea motivele pentru care Klaus Iohannis a ieșit în Piața Victoriei pe când manifestanții nu erau încă foarte mulți. "Cum a fost posibil ca două instituții atât de importante ale statului, Președinția și CSM, să sufere de orbul găinii? Cum a fost posibil ca Președinția și CSM să inducă atât de multă confuzie în societatea românească? Cum a fost posibil ca președintele Klaus Iohannis (…) să ațâțe societatea românească și să scoată lumea inutil în stradă? Și, în fine, cum a fost posibil ca, știind aceste lucruri, Guvernul să își retragă totuși Ordonanța de Urgență, cedând presiunii ilegitime a străzii și presiunii, încă și mai ilegitime, a două instituții ale statului față de care Executivul trebuia să rămână independent?", spune Roșca Stănescu.