La invitaţia Institutului Cultural Român (ICR) din Veneţia, studenţi, absolvenţi, precum şi cadre didactice ale Facultăţii de Arte din cadrul Universităţii „Ovidius” au participat, în „oraşul lagunelor”, în perioada 1 - 19 martie, cu un amplu proiect menit să promoveze interculturalitatea specific dobrogeană. De altfel, Institutul Cultural Român a desfăşurat, în ultimii ani, sub conducerea remarcabilului om de cultură Horia Roman Patapievici, o intensă activitate de promovare cu succes a artei româneşti peste hotare. De remarcat este şi colaborarea dintre ICR şi ICR Veneţia - reprezentat de directorul a.i. dr. Monica Joiţa, fapt care a dus la crearea unei imagini extrem de favorabile a tinerei generaţii de artişti români în mediul veneţian. În cadrul proiectului „Spaţiul dobrogean în contextul modernităţii”, al cărui curator a fost lect. dr. Daniela Ţurcanu Caruţiu, a fost adusă în atenţia publicului veneţian o direcţie artistică a unui segment de creatori format din: studenţi - Laura Iancu, Adela Albu, Georgiana Toma, Dragoş Turda, Alen Decebal Mihail, Flavia Lupu, Petre Vlad, Marian Burhala, Cosmin Grosu, Florentin Sîrbu, absolvenţi - Sinziana Romanescu, Elena Dinu şi cadre didactice - lect. dr. Daniela Ţurcanu, lect. dr. Gheorghe Caruţiu, asist. univ. Anamaria Avram Baciu, prep. univ. Ovidiu Felipov, ai Facultăţii de Arte din cadrul Universităţii „Ovidius”.

La vernisajul evenimentului expoziţional a fost invitat şi unul dintre cei mai valoroşi oameni de cultură români, criticul şi expertul de artă Pavel Şuşară, care, de altfel, a susţinut acest proiect în toate fazele derulării sale. Pavel Şuşară a considerat că expoziţia, care cuprinde 43 de picturi, este, într-adevăr, foarte importantă şi în sine, şi pentru valoarea ei de simptom cultural, deoarece România este o ţară cu o individualitate geografică, culturală şi lingvistică evidentă şi indiscutabilă. Acest fapt, potrivit renumitului critic de artă, creează şi multe avantaje, dar şi o anumită previzibilitate din punct de vedere al formării artistice, mai ales în Constanţa, unde este mai evidentă întretăierea dintre civilizaţii. De asemenea, Pavel Şuşară a vorbit despre conturul peisagistic al ţinutului dobrogean, care se prezintă cînd sub forma unui peisaj alpin, cu cele mai vechi formaţiuni muntoase, care au forma unor dealuri foarte puţin populate, arid, aproape selenar, de pe care a pierit viaţa de mult, cînd sub o altă formă, cea a mării, cu voluptatea ei feminină. Criticul a făcut referire la descrierea ovidiană a Dobrogei, des prezentată ca un loc de exil, ca un loc de pedeapsă, spaţiu unde s-au întretăiat lumea bizantină, cu lumea romană, Orientul îndepărtat, Orientul mijlociu, Orientul musulman.

Particularităţile ţinutului dobrogean prezentate de Pavel Şuşară se regăsesc în expoziţia artiştilor constănţeni, ea însăşi un loc al întîlnirilor şi al intereselor diferite în ceea ce priveşte imaginea, construcţia ei, percepţia realităţii şi manipularea limbajului. Urmărind particularităţile de limbaj, critica a constatat întîlnirea unui anumit tip de percepţie nemijlocită a realităţii figurative, prelucrată în sensul structurii sufleteşti a fiecăruia, cu dinamica pură a limbajului, care se rezumă la enunţul său la absorbţia geometrică manifestată ca atare. De asemenea, se întîlneşte pictura ca manifestare a intimităţii, ca o construcţie raţională, cu geometrizarea elementelor primare începînd cu punctul, linia şi formele geometrice.

Criticul de artă Pavel Şuşară: „Avem timpi diferiţi, expresii diferite, caractere diverse şi o singură expoziţie care poartă mesajul artei româneşti contemporane”

Pavel Şuşară a remarcat diversitatatea pe care expoziţia reuşeşte să o afirme, căpătînd o semnificaţie mai largă prin raportarea la arta românească în totalitatea ei. „Chiar dacă expozanţii vin dintr-o zonă determinată şi chiar una restrînsă, Universitatea Ovidius Constanţa, Facultatea de Arte, ei nu sînt nici pe departe rupţi de ceea ce se întîmplă în arta românească contemporană. Dimpotrivă, ei creează o mică sinteză a artei contemporane româneşti şi a fenomenului artistic românesc în general şi cine vede expoziţia poate să înţeleagă acest lucru”, a precizat criticul de artă. Pavel Şuşară vede în consecinţă o continuitate între provinciile româneşti, dar şi o demonstraţie implicită a faptului că timpul în care se manifestă tinerii artişti, indiferent de spaţiu geografic, este acelaşi pentru toţi, iar problemele de filozofie a creaţiei, de gîndire plastică, de opţiune estetică, sînt aceleaşi care, într-un cadru mai larg, le regăsim atît în România, cît şi în altă parte. Acest lucru nu este o întîmplare, iar artiştii sînt perfect conştienţi de el, în primul rînd curatorul proiectului, lect. dr. Daniela Ţurcanu, deoarece însuşi titlul expoziţiei, „Spaţiul dobrogean în contextul modernităţii”, spune foarte multe despre felul în care au abordat aceşti tineri artişti pictura. Pavel Şuşară accentuează faptul că, înlăuntrul acestui discurs, fiecare artist are propria sa prezenţă coerentă ca expresie cu propria sa natură.

O altă observaţie a criticului, extrem de pertinentă, este aceea că, în acelaşi spaţiu, există şi un dialog al stilurilor. Astfel, se remarcă, în continuare, existenţa unor sensibilităţi de factură postimpresionistă cu interese certe pentru raportul cultural, ce decupează forme din spaţiile vizuale periodicizate, cum ar fi metopele din civilizaţia romană, manifestate de-a lungul timpurilor. Criticul constată opţiunea artiştilor de repunere în discuţie a unor forme care şi-au dobîndit, deja, un statut cultural. Ca urmare, plasarea expoziţiei în spaţiul modernităţii devine, implicit, o plasare în spaţiul postmodernităţii, iar interesul divers al artiştilor pentru forme diferite, pentru timpi diferiţi, aduce în prim plan probleme care s-au manifestat în succesiune, prin sincronie, pe dominanta orizontală. „Avem, aşadar, timpi diferiţi, expresii diferite, caractere diverse şi o singură expoziţie care poartă mesajul artei româneşti contemporane”, remarca, la vernisaj, Pavel Şuşară, definind astfel sumar postmodernitatea ca o răsturnare a diacroniei în sincronie.

În final, Pavel Şuşară a văzut aceste întrepătrunderi, aceste absorbţii ale fenomenelor unul într-altul, ca o „păpuşă rusească”, din care, pe măsură ce o desfaci, extragi din ea tot mai multe elemente ce sînt, în acelaşi timp, similare şi diferite. Astfel, inspiratul critic afirma că: „Aşa ar trebui privită şi expoziţia Spaţiul dobrogean în contextul modernităţii şi arta românească, a cărei imagine se creează în consecinţa acestei expoziţii, ca o matrioşka, în care stilurile, formele, dominantele, caracteristicile se conţin una în cealaltă şi demonstraţia finală este una de unitate, de coerenţă şi de diversitate”. (va urma)