Toată povestea cu ISC-ul este una încurcată. Adversarii fostului premier au jubilat atunci când noul şef al Inspectoratului în Construcţii, abia pus în scaun, s-a precipitat să se retragă ca parte civilă din procesul „Trofeul Calităţii”, văzând în asta o conspiraţie la nivel global, potrivit căreia Ponta, presat de Năstase, l-ar fi numit pe acesta în fruntea unei agenţii care tocmai fusese trecută în subordinea Guvernului special în acest scop. Cei care l-au urmărit cu atenţie pe dl Grăjdan au putut să-şi dea seama că are ceva probleme, altminteri nu l-ar fi invocat pe Cuza, dar mă îndoiesc că Ponta putea să facă în mod conştient o asemenea gafă. La valul de numiri efectuate cu recomandări din toate direcţiile, e posibil să nu fi dat prea mare atenţie - în mod regretabil - tocmai acestuia. Înclin să cred, totodată, că Grăjdan este unul dintre acei susţinători fanatici cărora nu trebuie să li se spună ce să facă.

Cert este că povestea asta a ieşit prost, inclusiv pentru Adrian Năstase. Deşi, pe fond, lucrurile ar trebui privite în întregul lor. Este evident că suma cu care s-a constituit parte civilă ISC nu lipseşte din contabilitatea instituţiei.

Teoretic, ea s-ar fi putut regăsi în registre. Practic, nu s-a întâmplat aşa. După cum la fel de evident este faptul că ISC-ul s-a constituit parte civilă la presiunile DNA, care dorea prin toate mijloacele să-l înfunde pe fostul premier. Dorea sau aşa primise ordin. Sau înţeleseseră procurorii că „sus” asta se doreşte. De ce au făcut-o şefii de atunci ai ISC-ului? De ce n-au spus: „staţi dom’le, că banii ăştia nu lipsesc de la noi!” Foarte simplu: dl procuror Ţuluş le-a arătat, extrem de convingător, care poate fi rezultatul unei astfel de opoziţii. Face parte din tactica curentă a procurorilor.

Faptul că Grăjdan a retras ISC-ul din proces este pandantivul acestei acţiuni. Plus cu minus. În fizică ar trebui să se anuleze. În contabilitate, la fel. Ce te faci însă cu Năstase? Cu totul altfel atârnă în rechizitoriu o „fraudă” de peste un milion şi jumătate şi altfel una de zero lei şi zero bani.

Nu încerc să iau locul celor care trebuie să judece acest caz fără a se lăsa impresionaţi nici de dorinţa unora de a-l înfunda pe Năstase definitiv şi nici de aspiraţia acestuia de a scăpa basma curată. Nu pot însă să nu observ că a existat o campanie atent orchestrată, în care s-a regizat încercuirea lui din trei direcţii, dintre care măcar una să rămână efectivă. Şi că la baza celor trei dosare stau fapte care n-au nicio legătură cu gravele acuzaţii lansate de adversarii politici la vremea schimbării din 2005. O acţiune aducătoare de fonduri electorale - dintre cele pe care PDL-ul le făcea cu sutele pe vremea lui Ridzi şi Udrea - nişte termopane şi o moştenire... modică - dacă o comparăm cu averile pe care le-au făcut, aproape miraculos, cei care au jecmănit ţara de vreo şase ani încoace - rămân capetele de acuzare la adresa fostului premier, prin care puterea portocalie a dorit să arate cât e ea de pornită împotriva marii corupţii... A altora...