Selecţionat de la curtea regelui, micuţul Arlechino se plimbă cu tulumba pompierilor prin curtea Ministerului de Finanţe. Trage furtunul după el, se smuceşte ca un apucat şi ţipă a panică. După modelul întrecerii socialiste, el dă foc, atunci când intră în pielea lui Nero, cu năravuri cu tot, şi tot el stinge incendiul! Ţara arde şi ministrul de Finanţe se piaptănă în faţa oglinjoarei fermecate a Guvernului, aranjându-şi ţanţoş frizura. Când nu se strâmbă Boc în oglindă, ca şi cum şi-ar da cu coasa peste ţurloaie, ministrul Finanţelor o supune unui interogatoriu infernal pe tema “Cine-i cel mai fatal bărbat din ţară?” Aflat în verva sa proverbială, micuţul Arlechino, care îl înlocuia, cândva, cu mult succes, pe nebunul regelui, întregeşte pleiada de consilieri şi de sfătuitori cu gura din curtea Guvernului. Cei mai mulţi dintre ei lucrează după ureche. Interpretează diverse partituri la frunză de oţetar sau untură de peşte. Precum indienii din vestul sălbatic, pun urechea pe duşumea şi îţi spun cu exactitate câte palme a încasat premierul de la prezident… Lovit de o puternică nostalgie blegoasă, ministrul de Finanţe şi-a “tras” un poet la curte. Domeniul de care răspunde se pretează la rima albă. Şi aşa nu înţelege nimeni nimic! De departe, Finanţele arată ca un cenaclu cu papion. Păcat că a plecat Andrei! Dumnealui stăpânea arta miştoului savant, ştia să persifleze. Ministrul de resort a schimbat registrul. A trecut de la ironie şi sarcasm la poezie. Nu una oarecare, ci la poezia taxelor cu orice preţ. Cu siguranţă, în ritmul în care suntem îndopaţi cu tot felul de taxe şi măsuri restrictive în ce priveşte nivelul nostru de trai, vom fi traşi prin inel de Dănuţ! Cum care Dănuţ? Bre, ce naiba, nu-l ştiţi pe Dănuţ SRL? Ca să trecem prin inel, Ministerul de Finanţe ne antrenează corespunzător. Ne dă papa cu linguriţa şi ne scurtează suferinţa! Se aude că în schema instituţiei amintite încap şi doi cascadori ai râsului. În definitiv, e musai ca cineva să răspundă direct de veselia personală a domnului ministru. Când nu stă de vorbă cu oglinjoara fermecată, evident, pe tema bărbatului fatal, domnia sa se joacă cu Arlechino. Ţară, ţară, vrem noi taxe! Când nu dă cu coasa la arat, premierul Boc emite teorii personale despre schema existenţială a Ministerului de Finanţe. În pauzele lungi şi dese, după modelul fostelor congrese, se contrazice singur. Întărâtat de Arlechino, s-ar putea lua singur la palme! Desigur, după ce Guvernul o să pice în nas, precum iapa lui Ispas! Din punct de vedere al impresiei artistice, Ministerul de Finanţe e pe drumul cel bun. Într-un fel, circul guvernării actuale este garantat de prezenţa lui Arlechino în toate domeniile de activitate. În fapt, tot felul de neaveniţi se perindă prin diverse instituţii ale statului, fiind promovaţi în funcţie de urechea lor muzicală. Odraslele mahărilor vor legitimaţii, statut diplomatic şi imunitate. Circul ministerial nu cunoaşte limite. În tentativa unora de a promova peste noapte, asistăm la tot felul de numere şi demonstraţii de senzaţie. Numitorul lor comun este ilustrat de lipsa bunului simţ...