Un pretendent la putere se plînge că a fost altoit de nişte cetăţeni destoinici şi cu simţ de răspundere. Dacă ar fi vorba de un anemic pe care-l suflă vîntul în turul pantalonilor ca să-i dea viteză, mă rog, l-aş compătimi. Dar, vă rog să mă credeţi, nu este cazul! Domnul pretendent, cunoscut şi el ca bun caftangiu, rîvneşte la un loc călduţ şi, în acest context, îi pică de minune rolul de victimă tăvălită bine de bătăuşii “arvuniţi” de rivalilii săi! Sîntem abia la începutul scenariilor gen dai într-unul ţipă doi. Colecţionarii de vînătăi îşi fac apariţia pe frontul electoral, smiorcăindu-se în funcţie de interese. În lipsa argumentelor şi a faptelor concrete, pică bine un pumn în gură căzut din senin. De acum încolo, orice alunecare de teren poate reprezenta un mijloc eficient de a înduioşa poporul. La noi, campaniile electorale se bazează pe autovictimizarea candidaţilor. Ca şi consilierul care îşi expune vînătăile, Petre Stancă scînceşte frecîndu-şi buba de partid. Domnia sa stăpîneşte la perfecţie, precum Costel din Rumania, tonalităţile înalte şi grave dobîndite de indivizii care au izbîndit în viaţă strigînd mai tare decît cei din jur. Pe urmă, e meşter mare în ce priveşte mersul piticului cu pîra pe la centru. Petre Stancă zice că este căutat de o mulţime de procurori! Haidade, te pomeneşti că…Ca şi pretendul care se plînge că a fost cotonogit, diverşi alţi candidaţi la funcţii croiesc de pe acum telenovele tulburătoare şi scenarii cu atentate de provincie. E greu să-ţi dai singur cu parul în cap, dar, sigur, cîteva tăieturi cu lama pot fi făcute la repezeală pentru a da alte dimensiuni impresiilor artistice, singurele care contează la noi. Au crescut vînzările de gloanţe oarbe şi de alice pentru ameţit raţele sălbatice. Şefii de campanie studiază pînă la cel mai mic amănunt locul faptelor, inspirîndu-se din viaţa şi activitatea revoluţionară a găştilor de cartier. Se pun la cale noi atacuri în scara blocului, locul preferat al diversiunilor electorale, deoarece aici se mizează pe simpatia vecinilor. Poeţii de duzină s-au reprofilat pe textele ieftine de ameninţare cu zăhărelul, fie la telefon, fie în ganguri. Păcat că, la ora alegerilor locale, nu sînt şanse să se pună poleiul, singurul în măsură să contribuie decisiv la creşterea numărului de victime politice cu cîrje. Pretendentul cu pricina crede că a fost ţinta unui asasinat politic de Dîmboviţa. Eu zic că i-a pus pe unii să-l îmbrîncească peste boscheţi. Abia aştept să înceapă campania electorală! Vor veni faultaţii să ne prezinte genunchii lor juliţi şi cucuiele frumos mulate pe cap. M-a băăăăătut primarul! Pe lîngă slogane, cu siguranţă, noii poftitori de putere vor apela la portretele lor de victime ale războiului politic. Staţi liniştiţi, nu ducem lipsă de bocitoare şi nici de droburi mari de sare. Ca să convingă electoratul, unii candidaţi vor îmbrăca din nou hainele ponosite şi pantalonii rupţi în fund, încercînd să ne convingă cît de mult au suferit în anii puterii populare. Cred şmecherii că un candidat bătut are mai multe şanse de izbîndă. Se merge încă, pe efectul plîngăcios al telenovelelor caterincă de producţie autohtonă. Candidatul bătut a învăţat multe de la sforarii versaţi ai politichiei noastre. Ca să fie cît mai credibil, umblă, chipurile, cu capul spart. Trucaje electorale de Buftea!