Tot mai auzi de o anumită persoană politică sau de cineva din neamul ei care a luat credit bancar de câteva milioane de euro fără prea multă bătaie de cap, ba chiar nici nu l-a mai rambursat vreodată, fără ca banca să se supere. De ce? Pentru că ăsta nu-i un credit în adevăratul sens al cuvântului. E un comision pe care banca îl achită respectivului „jmeker“, ca să aducă business extra. Rambursarea nu se face în stilul sărman, cu rate lunare, ci cu noi oportunități de afaceri - politrucul își aduce firmele la banca respectivă, face linii de credit, face carduri de salariu pentru angajați etc. Multe dintre aceste credite de fațadă sunt date direct în străinătate, ca să nu se supere BNR. Culmea e că banca centrală nu se supără nici când banii zboară de aici. De ce oare...

PENTRU PRIETENI

Ai auzit de ceea ce bancherii deștepți numesc „tranzacție anterioară“? Probabil că nu, pentru că prin asemenea deal-uri au acumulat băncile de aici cele mai flagrante pierderi, spune ex-bancherul Lucian Isar, pe blogul său - „Tranzacțiile anterioare au cunoscut ceva notorietate doar când au vizat politicul. Dar sensul lor nu e cel încetățenit de politicieni. Vorbim despre tranzacții cuprinse în rapoartele de audit intern, dar care, ca un făcut, sunt ignorate de supraveghere (BNR). De ce? Pentru că sunt implicate rude și rubedenii“. Isar subliniază că pierderile băncilor sunt cauzate, în cea mai mare parte, de complicități; când gaura e prea mare, însă, deznodământul e simplu - vezi cazul Bancorex, vezi Volksbank. El dă și un exemplu, „caz real, rezumatul de pe prima pagină a unui dosar de credit de la o bancă autohtonă“ - „Ziua X, la 11.00. Un imobil este achiziționat cu 3,5 milioane de euro, prin notarul băncii. Ziua X, la 14.00. Același imobil este revândut cu 7,5 milioane de euro, prin același notar. Cu o lună înainte de ziua X, respectivul imobil fusese tranzacționat cu 120.000 de euro. Evaluarea internă a băncii stabilește o valoare de 9,5 milioane de euro. Creditul acordat proprietarului imobilului este 9,4 milioane de euro și are o perioadă de grație de șase luni. Dar, după șase luni, creditul în cauză devine delincvent“. Potrivit spuselor lui Isar, asemenea tranzacții anterioare abundă în rapoartele de audit, dar, în mod straniu, nimeni nu le remarcă - „Clauzele abuzive și eforturile BNR de a ajuta anumite bănci acoperă exact aceste tunuri!“.

CAZURI CELEBRE

Este și cazul celebrului credit de trei milioane de euro cu scadență la trei ani și perioadă de grație tot de trei ani, acordat de o bancă românească unei persoane expuse politic (Isar nu dă nume, dar pare că ar fi vorba de împrumutul dat de CEC finului co-președintelui PNL Vasile Blaga) - „O mică atenție de trei milioane de euro. Creditul nu a fost rambursat, așa cum era de așteptat. Adevărata rambursare vine din business-ul pe care îl poate genera pentru bancă persoana expusă politic. Nu este un credit per se, ci un soi de introducere, o taxă de intermediere a unor viitoare tranzacții și oportunități de afaceri. De aceea are și o perioadă de grație de trei ani și a avut nevoie de aprobare din afara țării. Alți bancheri mai șmecheri dau astfel de credite direct în străinătate, în Austria, spre exemplu. Este totuși de mirare că direcția de supraveghere din BNR n-are nicio reacție în acest tip de speță“. Altfel spus, dacă n-ar intra procurorii pe fir, nici măcar nu s-ar auzi de faptul că un politician nu a rambursat un mizilic de trei milioane de euro. Bromania...