Părintele Arsenie Papacioc, unul din marii duhovnici ai României, a explicat în timpul vieții, într-un interviu realizat de tinerii din ASCOR (Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români) din Bucureşti şi publicat pe www.ortodox.md, care este simbolul verighetei. ”Asta e verigheta, care se şi dă: iubirea celuilalt către celălalt, adică iubirea nu are nici început, nici sfârşit - asta ar fi semnificaţia verighetei. Există mai multe condiţii, din punct de vedere strict religios, pe care trebuie să le îndeplinească tinerii şi printre ele sunt şi acestea două: să se iubească şi să fie şi părinţii de acord. Aici, de multe ori, este un conflict între iubirea tinerilor şi acordul părinţilor. Şi atunci trebuie să optăm pentru unul din două, dacă lucrurile nu mai pot rămâne pe loc: să se iubească în Hristos, în scopul căsătoriei”, a spus duhovnicul. Potrivit lui, o căsnicie se întemeiază pe o iubire adevărată şi pe o coordonată exclusiv creştină. ”E o mare greşeală să te îndrăgosteşti de un băiat sau de o fată şi să punem problema căsătoriei pentru că mi-e drag de el sau de ea. Nu, nu. Trebuie văzut, cât de cât, dacă sunt străbătuţi de fiorii sfintei răspunderi pe care o cere căsătoria”, a subliniat părintele. Arsenie Papacioc s-a născut pe 13 august 1914 în satul Misleanu, comuna Perieți, județul Ialomița, și a trecut la cele sfinte pe 19 iulie 2011, la Techirghiol. Din anul 1976, el era duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol. Părintele Papacioc a trecut prin pușcăriile comuniste, unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu și alții. A fost arestat și condamnat sub regimul mareșalului Ion Antonescu, în 1941, pentru apartenența la Mișcarea Legionară. S-a călugărit în 1946, după eliberare, și s-a nevoit la Mănăstirea Antim din București până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că facea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost grațiat în 1964 de la închisoarea Aiud.