Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman” dedică sfârşitul lunii mai şi prima jumătate a lunii iunie marelui poet Tudor Arghezi (21 mai 1880 - 14 iulie 1967), la împlinirea a 130 de ani de la naştere. La parterul instituţiei de cultură poate fi vizitată o expoziţie de carte realizată de serviciul Comunicarea colecţiilor al Bibliotecii Judeţene. Responsabilul cu organizarea acestei expoziţii, bibliotecarul Gelu Culicea, afirmă: „Cei mai mulţi dintre noi îşi imaginează viaţa unui mare scriitor ca fiind formată din meditaţie şi silenţiu, lecturi, cafea (sau ceai) plus ţigări, pagini albe care se umplu uşor de un scris citeţ şi întâlniri blânde cu câţiva cititori famelici. Viaţa lui Tudor Arghezi, pe numele lui adevărat Ion N. Theodorescu, este exemplară pentru infirmarea acestei păreri: ‘la 12 ani’, mărturisea chiar scriitorul, ‘dam lecţii de algebră unui adult, învăţând algebra pentru el. În vacanţele şcolare, lucram ca ucenic la un pietrar, poleind inscripţiile din cimitire. La 16 ani eram secretarul unei expoziţii de pictură. La 17 ani intram laborant într-un laborator de uzină şi la 18 conduceam laboratorul’”. La 20 de ani, Arghezi a ales să se călugărească - (şi) din motive practice, după cum tot el spunea: „N-aveam unde lucra. N-aveam odaie. N-aveam masă.” - la mănăstirea Cernica, sub numele Iosif. La 25 de ani, a plecat în occident pentru completarea studiilor.

Abandonând cinul monahal, Arghezi se lasă purtat de febra cunoaşterii şi se consacră studiului, scrisului şi atmosferei bibliotecilor, stabilindu-se la Geneva. Geniul său era anunţat de poezia „Rugă de seară”, trimisă revistei „Viaţa socială” din Bucureşti. Revenind în ţară, în anul 1911, Tudor Arghezi devine ziarist, colaborând la marile reviste ale vremii. În timpul Marelui Război a scris pentru „Gazeta Bucureştilor”, anexă a gazetei germane „Bukarester Tageblatt”, fapt care i-a adus categorisirea juridică de colaboraţionist şi o condamnare de un an. Publică poezii, dar şi pamflete şfichiuitoare, iar din 1920 până în 1928 se concentrează pe realizarea revistei proprii, „Bilete de papagal”. La 47 de ani, Arghezi a publicat volumul de versuri „Cuvinte potrivite”, primit elogios, pe de o parte (Perpessicius, Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu), iar pe de alta, caustic (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Ion Barbu).

Ani de referinţă în destinul arghezian sunt 1943, când, sub ocupaţie germană, acesta a publicat pamfletul antifascist „Baroane” - arestat, internat în lagărul de deţinuti politici de la Târgu-Jiu şi eliberat în decembrie şi 1946, care îi aduce Premiul Naţional pentru Literatură şi Meritul Cultural.