Producătorii de băuturi tradiţionale româneşti, persoane fizice sau firme, trebuie să ţină un registru care să conţină informaţii despre marfa vîndută, tipul de materie primă utilizată, originea şi furnizorul acesteia sau cantităţile de preparate aromatizante şi extractele naturale adăugate. De asemenea, producătorii trebuie să menţioneze denumirea băuturii comercializate, dar şi informaţii despre loturile de produs finit, fiecare lot urmînd să fie însoţit de o fişă tehnică, buletin de analiză şi o probă martor. Obligativitatea unui astfel de registru este prevăzută într-un proiect de ordin al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) pentru aprobarea normelor privind producerea, descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor tradiţionale româneşti, respectiv ţuică, horincă, turţ, pălincă, vinars, rachiu de fructe, rachiu de tescovină şi rachiu de drojdie de vin. Potrivit lui Tudorel Baltă, consilier în Compartimentul mărci, denumiri de origine, produse tradiţionale, licenţiere, standarde din MADR, în cazul în care numele băuturilor tradiţionale este însoţit de denumirea localităţii sau regiunii geografice unde se realizează procesul de fabricaţie, produsul nu poate fi fabricat în altă parte decît regiunea respectivă. Proiectul prevede ca etichetele băuturilor tradiţionale să conţină denumirea produsului, lista ingredientelor, cantitatea ingredientelor care dau specificitate produsului, volumul, concentraţia alcoolică, denumirea şi adresa producătorului, ambalatorului sau distribuitorului.

În cazul ingredienteleor care pot fi incluse în compoziţia băuturilor tradiţionale, utilizarea produselor îndulcitoare nu este permisă, însă zahărul caramelizat poate fi utilizat pentru adaptarea culorii. În schimb, în procesul de fabricaţie al pălincii nu poate fi folosit nici zahărul caramelizat, culoarea galbenă sau galben aurie obţinîndu-se prin învechire în butoaie de stejar! Potrivit ordinului, ţuica este o băutură tradiţională românească obţinută prin fermentarea şi distilarea prunelor, cu o concentraţie alcoolică de minim 24% din volum. În zonele geografice Maramureş şi Oaş, ţuica poate fi denumită „horincă” sau “turţ”. Totodată, poate fi folosită denumirea de “ţuică bătrînă”, dacă este obţinută din distilate învechite minimum trei ani sau “ţuică extra”, dacă durata de învechire este mai mare de şapte ani. Pălinca poate fi obţinută din mai multe tipuri de fructe sau amestecuri de fructe autohtone, însă concentraţia alcoolică trebuie să fie de cel puţin 40% din volum. Vinarsul, care trebuie să aibă o concentraţie alcoolică de minim 37,5% din volum, este obţinut din distilarea vinului sau a vinului alcoolizat. Denumirea poate fi completată, în funcţie de durata de învechire a produsului, prin adăugarea literei “V”, dacă băutura este obţinută din distilate învechite cel puţin un an, sau a grupului de litere “VS” - vinars superior - pentru distilate mai vechi de trei ani, “VSOP” - Very Superior Old Pale - pentru distilate învechite minim cinci ani, “XO” - Extra Old - în cazul în care durata de învechire depăşeşte şapte ani! Concentraţia alcoolică a rachiului de fructe şi a rachiului de tescovină de struguri trebuie să fie de minim 37,5% din volum, în timp ce la rachiul de drojdie ponderea alcoolului trebuie să fie mai mare de 38%. Dacă rachiul de tescovină de struguri este produs în Italia, acesta poate purta şi denumirea de “grappa”.