Incidenţa tulburărilor bipolare în organismul unei persoane este influenţată de două gene ce controlează activitatea celulelor nervoase din creier, afecţiunea fiind marcată de schimbări bruşte de stare, care merg de la depresie la comportament maniacal, potrivit unui studiu. Rezultatele studiului, publicat în revista “Nature Genetics”, nu vor conduce la realizarea de teste genetice privind riscul apariţiei bolii, ci ar putea contribui la elucidarea misterului modului de declanşare al bolii şi la elaborarea de tratamente mai bune.

O echipă internaţională de cercetători a examinat genomii a 10.596 de persoane, în principal din Marea Britanie şi Statele Unite, dintre care 4.387 sufereau de tulburări bipolare, uneori asociate cu depresii şi comportament maniacal. Cercetătorii au stabilit că tulburarea bipolară poate fi determinată de anumite variaţii ale genelor ANK3 şi CACNA1C. Proteinele generate de cele două gene ajută la controlarea fluxului de ioni de calciu şi sodiu din creier, influenţînd activitatea celulelor nervoase. “Cel mai important lucru este că rezultatele ne oferă o idee clară asupra tipurilor de substanţe chimice şi mecanismele care funcţionează în interiorul creierului şi care sînt implicate în tulburarea bipolară. Peste cîţiva ani, studiul îi va ajuta pe specialişti să dezvolte metode de diagnoză şi tratament mai eficiente”, a declarat Nick Craddock, de la Universitatea Cardiff din Marea Britanie, unul dintre autorii studiului. Pentru că afecţiunea este una genetică, cercetătorii au încercat să identifice genele implicate în tulburările bipolare, determinînd schimbări bruşte în starea psihică, forma fizică şi capacitatea de a funcţiona a organismului şi manifestîndu-se prin perioade lungi de bună dispoziţie sau nervozitate şi perioade scurte de tristeţe şi pesimism.

Funcţionarea normală a celulelor nervoase depinde de echilibrul dintre ionii de sodiu şi calciu din creier, potrivit specialiştilor, care consideră că sînt necesare tratamente mai eficiente pentru această maladie, în condiţiile în care litiul, cel mai frecvent tratament, are efect numai în cazul a două treimi dintre persoanele afectate de boală şi poate provoca somnolenţă, creştere în greutate şi lipsă de echilibru.