Cam cu aşa ceva seamănă pelerinajul romilor mioritici prin Europa, pentru că nici măcar unul dintre ei nu vrea să-şi caute un loc de muncă, mai ales cei cu adevărat nomazi, şi trăiesc de pe o zi pe alta exclusiv din cerşit, adică acea îndeletnicire pe care ei au transformat-o în „artă”! Am tot aşteptat să treacă valul de ştiri despre repatrierea forţată a ţiganilor bulgari şi români, ai noştri fiind mult mai numeroşi decât ai vecinilor, fiindcă mă simţeam oarecum jenat să scriu despre acest subiect, dar descopăr uimit că situaţia devine din ce în ce mai inflamată în UE, iar Franţa, unul dintre leagănele civilizaţiei creştine, riscă acum sancţiuni din partea Comisiei Europene, deoarece lumea califică gestul lui Nicolas Sarkozy drept atitudine xenofobă, ştiut fiind că rasismul constituie un delict.

Cu un deceniu şi jumătate în urmă, când mi s-a întâmplat să locuiesc aproape doi ani la Paris, am întâlnit ţigani fericiţi care cântau la acordeon în metrou, de dimineaţă până seara, şi câştigau lunar mai mult decât un profesor sau un inginer român. Am şi făcut un reportaj cu vreo câţiva dintre ei. Erau curaţi, destul de frumos îmbrăcaţi, civilizaţi şi chiar timizi... Acum, însă, francezii, ca şi italienii ori spaniolii, sunt confruntaţi cu o veritabilă invazie, după ce, culmea, ne-au acuzat timp de două decenii de intoleranţă etnică! Taberele de nomazi pe care le-am văzut la televizor îmi amintesc de filmul „Pisica albă, pisica neagră”, scris şi regizat de Emir Kusturica, în care porcul unui ţigan sârb era atât de înfometat încât a început să muşte câte o bucată din Trabantul stăpânului său. Din acest motiv, imaginea României în Europa a ajuns catastrofală pentru a doua oară. Dar rădăcina răului se află tot la Bucureşti...

Dacă actuala putere nu este capabilă să asigure, din punct de vedere social-economic, un trai decent celor harnici şi calificaţi, ca să nu zic şcoliţi, atunci cum credeţi că s-ar putea ocupa de cei leneşi, turbulenţi sau analfabeţi!? Dar chiar şi romii cu meserii ori aşezaţi pe la casele lor, adică deveniţi sedentari, au probleme de integrare socială şi profesională în ţară! Vă închipuiţi voi că politicienii de azi, în majoritatea lor, nefiind în stare să garanteze salariile sau pensiile, după ce au furat mai mult decât toate şatrele din lumea asta, s-ar sinchisi să găsească resurse de finanţare pentru o etnie minoritară?!? Ş-atunci, toţi oamenii ăştia veseli şi şmecheri, care au o altă mentalitate decât a noastră, pleacă în lumea largă să câştige bani indiferent cum, luând cu ei obiceiurile proaste deprinse pe plaiurile mioritice şi devenind, pentru europeanul de rând, „ambasadorii” imaginii publice a României în lume.

Dacă tot am vorbit de imaginea ţării, cu banii cheltuiţi de Elena Udrea pentru brand-ul turistic atât de controversat, care n-a folosit la nimic, puteau fi integraţi sute de ţigani, poate fără să mai riscăm ruşinea acelui faimos „salut roumain”... Singura problemă este că romii sunt folosiţi ca o masă electorală de manevră, din patru în patru ani, după care nimeni nu mai vrea să audă de ei acasă. Însă aceştia nu au nevoie nici măcar de un Trabant pentru a pleca oriunde le este mai bine!