Deşi avem un potenţial turistic extraordinar, care ar putea deveni un factor puternic de dezvoltare, în România, turismul nu este susţinut. Cu o pondere de până în 2% în PIB, suntem depăşiţi de majoritatea ţărilor europene, inclusiv de cele care au un potenţial turistic mult mai mic, potrivit capital.ro. Dacă, pe vremea lui Ceauşescu, turismul părea că merge de la sine, mentalitatea ospătarului din perioada dinainte de 1989, care trebuia să-şi cumpere „Dacia“ după un sezon de muncă pe litoral, persistă, din păcate, şi astăzi,

Mentalitatea învechită, un management evident contraperformant şi preocuparea pentru câştigurile pe termen scurt au generat o politică de preţuri care a dus la deplasarea turiştilor către destinaţii mai convenabile, mai arată capital.ro. Deşi preţurile au fost de multe ori prea piperate, serviciile au lăsat de dorit. A devenit virală pe internet celebra glumă cu Bill Gates care şi-a cumpărat un sejur într-o staţiune montană românească şi a intrat în insolvenţă. În momentul de faţă, în multe unităţi turistice se practică preţuri ca „afară“, dar pentru servicii „second hand“. Pentru promovarea turismului peste hotare, un rol important trebuiau să-l aibă secţiile economice ale ambasadelor, însă în aceste structuri lucrează multe persoane neprofesioniste, numite pe criterii politice, potrivit jurnaliştilor de la capital.ro. La noi însă, Autoritatea Naţională pentru Turism avea telefoanele tăiate cu câteva zile înaintea începerii sezonului, iar şefa acesteia abia descoperise drumul spre litoral. Până la o revitalizare a mentalităţii şi conştientizarea intereselor pe o structură verticală în ce priveşte turismul românesc, mai e cale lungă. Iar schimbările trebuie să înceapă de la vârf, aşa cum adeseori au atras atenţia operatorii din turism. De exemplu, cu PIB-ul...