Cred că m-am grăbit cu laudele în privinţa Elenei Udrea, care, în postura de ministru al Turismului, ne-a aburit cum că litoralul este în pragul unor noi prefaceri capitaliste, numărîndu-se printre priorităţile de pe agenda sa de lucru. De la revelionul ospătarilor sau al lucrătorilor din turism de la Mangalia, mă rog, nu intru în detalii, nu am mai auzit de nicio altă iniţiativă menită să aducă litoralul în centrul atenţiei. Practic, s-a trecut, prin schimbarea peisajului, de la porcul cu mărul în gură, ca principal trofeu al revelionului amintit, la mielul poetului Dinescu. După ce s-au bălăcărit prin presă, catalogîndu-se în fel şi chip, adeseori într-o manieră de-a dreptul grosolană, Mircea Dinescu i-a dat mielul în braţe Elenei Udrea. Momentul festiv s-a consumat cu prilejul unei vizite de lucru menite să ridice standardul turistic al unor modeste localităţi portuare cu ieşire la Dunăre. În fapt, un nou prilej de chermeze şi de bucurii guvernamentale. Dezmăţul culinar prezentat de diverse posturi de televiziune te umple de un amar dezgust. Observ că, de la debutul Elenei Udrea în calitate de ministru al Turismului, este promovat, fără a se ţine cont de situaţia critică prin care trec românii, îngropaţi în sărăcie, turismul pentru mîncăi. Nu ştiu cum se face, dar exact cei care au de toate se înghesuie la mesele date pe de-a moaca cu diverse ocazii sau prilejuri festive! În timp ce românii fac foamea, trăind din ajutorul de şomaj, mai marii ţării se răsfaţă în jurul meselor îmbelşugate sponsorizate cu bani de la buget, cum s-a întîmplat cînd ministrul Turismului a primit mielul. O minimă decenţă ar fi trebuit să o determine pe Elena Udrea să nu participe la astfel de demonstraţii culinare, pentru că problemele de turism puteau fi discutate şi într-un alt cadru. Într-un fel, nu trebuie să ne mai mire nimic! Anul trecut, cu prilejul nu ştiu cărei expoziţii, Călin Popescu Tăriceanu, fostul nostru prim ministru, nu mai contenea să se îndoape din preparatele culinare pregătite pentru domnia sa de organizatori! Toată lumea aştepta să spună şi el două cuvinte, numai că dumnealui, cu gura plină ca un buflei, nu avea răgazul necesar. Sigur, îi era destul de dificil să se împartă între nevoia de a mesteca şi dorinţa celor prezenţi în sală de a auzi mesajul celui care era, nu-i aşa?, şeful Guvernului! Turismul pentru mîncăi, promovat în detaliu de ministrul de resort, se bucură în continuare şi de susţinerea prezidentului, care, din considerente pur patriotice, nu ratează nicio pomana porcului, după cum, de altfel, am mai scris… Tîrgurile de cîrnaţi, brînză, ţuică şi diverse alte preparate completează programul unor astfel de acţiuni menite să chinuie poporul de foame. Dezbaterile despre soarta turismului îşi găsesc suportul real în mesele copioase organizate în diverse ocazii. Turismul pentru mîncăi a căpătat o amploare fără precedent. S-au prins pînă şi bulgarii de mesajul acestor iniţiative, lărgind oferta culinară pentru românii învăţaţi să mănînce mult şi ieftin. Dacă tot se bate moneda pe turismul pentru mîncăi, pentru că alte valenţe sînt greu de identificat, măcar să se ieftinească mîncarea, ca să aibă parte tot poporul! Cum se întîmplă, de pildă, la bulgari, unde cîrciumile sînt pline de români. Mă tem că turismul pentru mîncăi este accesibil doar celor pentru care se organizează protocoale gen Mircea Dinescu şi alţii. Consider că este indecent, ca membru al unui guvern de sacrificiu pe timp de criză, să-ţi îndeşi în farfurie tot felul de bunătăţi cu care să te îndopi în faţa naţiunii. Ştie Elena Udrea că în România sînt sate unde oamenii îţi pupă mîna dacă le dai de pomană o pîine? Mă tem că, în contextul actual, chiar ministerul nou (re)înfiinţat, cel al Turismului, reprezintă un lux mult prea mare pentru români. E suficient să luăm în calcul cheltuielile generate de schimbarea sediului, mutările dese ale ministresei, personalul angajat, dotări, salarii şi bugetul alocat cu multă mărinimie de către premierul Boc. Furată de meandrele turismului pentru mîncăi şi de importanţa apelor termale din Bucureşti, Elena Udrea a uitat de promisiunile făcute la Mamaia. Pe vremea lui Dan Agathon, la ora asta, turismul de pe litoral ieşea din starea de hibernare. Mai mult decît atît, cu ocazia deschiderii sezonului estival, nimeni nu-i dădea mielul… Acum, constat, alt ministru, alte obiceiuri!