Controversata eliberare a lui Radu Popescu, tânărul condamnat la cinci ani de detenţie pentru uciderea, într-un accident rutier, a antrenorului Vasile Luban, a stârnit reacţii negative în rândul opiniei publice. Cititorii ziarului „Telegraf” şi-au exprimat, în sute de accesări, părerea pe site-ul cotidianului, condamnând decizia judecătorilor de a lăsa în libertate „un şmecher, beizadeaua lui tata”. Oamenii spun că legea din ţara noastră este foarte permisibilă în cazurile de ucidere din culpă. „Omori un om şi eşti liber, nu păţeşti nimic”, este părerea unanimă a cititorilor ziarului „Telegraf”. Explicaţia magistraţilor care au luat decizia de a-l pune în libertate pe Popescu este simplă. „Completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Constanţa a ajuns la concluzia că instanţa de fond (n.r. - Judecătoria Constanţa) nu a indicat temeiul de drept în baza căruia a dispus arestarea preventivă a inculpatului, respectiv art. 148 Cod de Procedură Penală (CPP), care stabileşte cazurile şi condiţiile în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului”, a declarat purtătorul de cuvânt al Curţii de Apel Constanţa, judecător Zoiţa Frangu. Cu alte cuvinte, judecătorul de fond ar fi gafat.

DECIZIE CORECTĂ În replică, magistratul în cauză, Lavinia Mihaela Cârciumaru, ne-a transmis, prin intermediul purtătorului de cuvânt al Judecătoriei Constanţa, că şi-a exprimat punctul de vedere în hotărârea de condamnare, unde a indicat ca temei de drept al luării măsurii arestării preventive art. 350 CPP, care prevede că „instanţa are obligaţia ca, prin hotărâre, să se pronunţe asupra luării, menţinerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului”. Conducerea Judecătoriei Constanţa spune că „necesitatea instituirii unui temei prevăzut de art.148 CPP, în cazul în care măsura arestării preventive a fost dispusă în baza art.350 CPP, este o problemă de drept procesual penal, în legătură cu care s-au pronunţat în mod diferit Judecătoria Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa, fiecare conform competenţei legale, respectiv instanţă de fond şi instanţă de recurs”. Cele două puncte de vedere diferite arată că, la nivelul instanţelor constănţene, există o practică judiciară neunitară (n.r. - judecătorii dau decizii diferite în cazuri similare), din cauza căreia un individ considerat pericol pe şosele este liber să o ia de la capăt.