Toate partidele care au ajuns pe rând la guvernare în ultimii ani au fost nevoite să accepte şantajul celor de la UDMR, un partid de 5%, care însă a decis soarta României în toate Guvernele. Cu excepţia anului 2009, când la guvernare au fost cei de la PDL împreună cu PSD, UDMR-ul a făcut parte din Toate Guvernele României, ajungând în postura de partid al puterii prin şantaj. Acum face acelaşi lucru cu PDL-ul pe care a reuşit să-l subjuge. Bolnavi de putere, pedeliştii au acceptat fără nicio ezitare şantajul UDMR-iştilor, fiind în stare să accepte chiar maghiarizarea limbii române pentru a-şi păstra locurile calde din Guvern. UDMR-ul a profitat de slăbiciunea partenerilor de coaliţie şi a început să le dicteze celor de la PDL calea pe care trebuie să o urmeze. Ameţit probabil de aburii puterii obţinute prin şantaj, preşedintele UDMR, Marko Bela, a crezut că este un moment prielnic să îşi arate muşchii politici, trecând la un atac direct la preşedintele Senatului Mircea Geoană. Supărarea cea mai mare a lui Bela a fost raportul comisiei de învăţământ din Senat, unde au fost excluse prevederile în ceea ce priveşte învăţarea unor materii în limba maternă. El a acuzat conducerea Senatului că a girat desfăşurarea ilegală a lucrărilor comisiei, precizând că Geoană pote fi supus precedurii de suspendare, pentru că a încălcat regulile. UDMR a cerut expres asumarea răspunderii Guvernului pe Legea Educaţiei cu aceste prevederi. Reacţia lui Marko Bela faţă de eliminarea respectivelor prevederi nu face decât să confirme încă odată şantajul ordinar pe care PDL-ul l-a acceptat numai pentru a rămâne la putere. “Domnul Marko Bela, ca preşedinte de partid, are toată libertatea să procedeze la şantaj şi intimidare în cadrul coaliţiei din care face parte. Dar ca preşedinte al Senatului, nu am niciun fel de ezitare de a spune că în Senat şantajul şi intimidarea nu îşi au locul”, a declarat ieri Mircea Geoană. Preşedintele Senatului a acuzat UDMR că face “un joc periculos” cu Legea educaţiei şi procedura angajării răspunderii Guvernului, doar din “ambiţii politice” şi “disperare”.