Elena Udrea, amazoana politică a regimului băsescian, s-a pus “bine” cu colegii de partid, adicătelea tocmai cu cei care îi ridicau osanale, care îi treceau cu vederea tocurile înfipte bine în noroiul inundaţiilor şi împărţirea de ciucalate copiilor de sinistraţi, care o asemănau cu “Kill Bill” şi îi făceau plecăciuni când apărea. Pe vremea aia, pedeliştii îşi închipuiau că Tândală poate fi minţit la nesfârşit şi că mereu o să-i ducă uşa lui Păcală. Între timp, le-a trecut. Au alte probleme. Vasile Blaga, cel ce conduce PDL de ceva timp, a reuşit să rupă firele cu care Băsescu manipula partidul, dar i-a îndepărtat şi pe cei ce erau aprigi continuatori ai politicilor duse de şeful statului. Nici Băsescu nu a stat cu mâinile în sân şi şi-a făcut un alt partid, al Mişcării Populare, cică. Formaţiunea a primit girul Tribunalului Bucureşti miercuri şi se mândreşte cu statutul de partid cu acte în regulă. Instantaneu au început mişculaţiile politice, căci Eugen Tomac, liderul noii formaţiuni, a sunat goarna pentru cei ce i se închină lui Băsescu. Cine credeţi că a făcut primul pas? Da, da, ştim că nu e un secret şi nici o noutate, dar totuşi vă spunem. Este Udrea, şi numai ea. Ei bine, dacă până acum „cucul de la ora 18.30” era Traian Băsescu, ne putem permite o licenţă jurnalistică (fără pretenţii lingvistice) şi putem spune că, mai nou, „cuca de la ora 18.30” este Elena Udrea. Ea a anunţat ieri, la ora cu pricina, că a demisionat din PDL (înainte de a fi exclusă, aşa cum avertizase Blaga) şi s-a înscris în PMP.