RESURSE EXISTĂ. În urmă cu două zile, renumitul jurnalist Cristian Tudor Popescu spunea, referindu-se la comportamentul ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT) că „tupeul Elenei Udrea este încremenitor”. Nimic mai adevărat! Vă prezentăm un exemplu al modului în care ministerul Udrei alimentează conturile clientelei de partid cu bani publici, falimentând totodată companiile de stat. Boc & Băsescu susţin că singura metodă de redresare a economiei se rezumă la reducerea salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%, la care se mai adaugă şi alte tăieri de venituri. Veţi constata că există resurse financiare, însă acestea sunt “rezervate”. De când sindicatele şi pensionarii au ieşit în stradă pentru a-şi cere dreptul la viaţă, miniştrii Cabinetului Boc recunosc, rând pe rând: “Români, v-am minţit ca să ne votaţi!”. În timp ce portocaliii îşi fac “mea culpa”, companiile de stat livrează pe şest banii publici clientelei politice sau, cum îi place lui Băsescu să spună, cercurilor de interese.

FOLEANU MĂTRĂŞEŞTE BANII PUBLICI. La Braşov se fac patinoare de milioane de euro. La Constanţa este folosită o altă metodă de „împrăştiere” a banului public: închirierea de către stat a unor hoteluri pe care tot statul le-a vândut. Compania de stat SC Neptun-Olimp SA (care are ca acţionar majoritar MDRT, reprezentat în Consiliul de Administraţie cu 3 din cei 5 membri) este, în prezent, pe chituci şi nu pentru că este criză. În 2008, firma avea un profit frumuşel, de 2,4 milioane de lei. În 2009, în mandatul ministrului Udrea, odată cu postarea la conducerea societăţii a consilierului local PDL Paul Foleanu şi plantarea în Consiliul de Administraţie al societăţii a omului de încredere al Udrei, Ana Maria Topoliceanu, a început declinul Neptun-Olimp. Topoliceanu a fost partener de afaceri, consilier personal al Elenei Udrea, ulterior fiind numită director general al Companiei Naţionale de Investiţii, din subordinea MDRT. Atât cu pedelistul Foleanu, cât şi cu Topoliceanu la conducerea firmei de stat, societatea a “evoluat” de la un profit de 2,4 milioane de lei, la o pierdere de 2,3 milioane de lei, în condiţiile în care investitorii în turism au căzut de acord asupra faptului că sezonul estival trecut a fost unul bun, mai bun decât 2008. Presupunând, prin absurd, că societatea a trecut pe pierderi fără ca echipa “managerială” să fie implicată, este greu de explicat de ce, în plin colaps, a angrenat cheltuieli masive în loc să le restrângă. În atare condiţii, orice manager de bună credinţă ar fi încercat să drămuiască resursele financiare. La Neptun Olimp s-a întâmplat exact invers.

HOTEL ÎNCHIRIAT DE STAT, DUPĂ PRIVATIZARE. În 2009, firma de stat a închiriat, cu 50.000 de euro fără TVA, pentru tot anul, hotelul Oltenia, administrat de Dumitriţa Bosânceanu, soţia lui Gheorghe Bosânceanu, cunoscut ca fiind un susţinător fervent al PDL, inclusiv prin intermedul mijloacelor mas media pe care le deţine. Întrucât singura motivaţie logică pentru o astfel de cheltuială publică este favoritismul politic, se explică acum de ce statul îi dă lui Bosânceanu 50 de mii de euro. La fel, se explică de ce statul se obligă să plătească utilităţile şi să repare, cu bani publici suplimentari faţă de cei contractaţi, hotelul lui Bosânceanu, ba, mai mult, să vireze către proprietar 15% din banii obţinuţi prin exploatarea activului. Tot prin clientelism politic se poate explica şi semnarea, pe 17 martie 2010, a actului adiţional 525 la contractul iniţial, sub tutela portocaliului Paul Foleanu, prin care perioada de închiriere a hotelului s-a redus de la un an la opt luni, fără a se micşora proporţional şi suma plătită de stat! Pentru societatea controlată de Bosânceanu, acest contract de închiriere a fost mană cerească dacă ne gândim că profitul pe anul 2008 al SC Oltenia Estival 2002 SA a fost de 33.000 de mii de lei (aproape 10.000 de euro). Acest contract nu a făcut decât să sporească de cinci ori veniturile societăţii, dacă aceasta ar fi exploatat hotelul în regim normal şi nu l-ar fi închiriat la stat. Mai mult decât atât, potrivit unor surse din cadrul societăţii, până în prezent, statul-chiriaş a făcut în hotelul Oltenia investiţii de 170.000 de lei fără ca SC Neptun-Olimp SA să fi încheiat vreun contract pentru aducerea de turişti!!!

DOAR PENTRU PENSII ŞI SALARII NU SUNT BANI. Probabil că aceste practici nu sunt singulare. În condiţiile în care există firme de stat cu bugete mult mai mari şi, implicit, deficite bugetare mult mai mari, nu este dificil de aplicat o reţetă similară celei de la Neptun-Olimp pentru scurgerea banilor publici. Or, dacă socotim doar câteva sute de firme de stat din România şi le credităm cu mişmaşuri minimale de 4,7 milioane de lei (echivalentul sumelor dispărute ca prin minune la Neptun-Olimp), banii săltaţi din vistieria publică prin atare operaţiuni şi inginerii financiare ajung la ordinul sutelor de milioane de euro.

Firmă de stat în interes personal

Rezultatele economice ale SC Neptun-Olimp SA la sfârşitul anul 2009 ar fi trebuit să ridice numeroase semne de întrebare la MDRT, care este acţionar majoritar cu 52% din acţiuni. Angajaţii SC Neptun-Olimp SA îşi pun serioase probleme în ceea ce priveşte viitorul locului lor de muncă. Surse din cadrul societăţii susţin că, de la venirea pe funcţie, Paul Foleanu a făcut totul numai în interesul personal. Omenii de acolo susţin că Foleanu şi-a angajat soţia la vilele din staţiunea Olimp, deşi ea este încadrată ca educatoare la Grădiniţa „Pescăruş” din Mangalia. Aceleaşi surse au declarat că, anul trecut, Paul Foleanu şi-a închiriat apartamentul din Mangalia primit în regim ANL pentru tinerii căsătoriţi (deşi este ilegal), el, împreună cu familia, mutându-se în una din vilele administrate de SC Neptun-Olimp SA. De la începutul anului şi până în prezent, potrivit surselor amintite, societatea înregistrează pierderi de 1 milion de lei, însă directorul Paul Foleanu continuă să facă cheltuieli fără justificare.

Sumarul „privatizării” Hotelului Oltenia

Hotelul Oltenia a ajuns în proprietatea lui Gheorghe Bosânceanu prin mai multe manevre economice, care sunt cercetate şi astăzi de instituţiile abilitate. Ancheta se desfăşoară cu viteza melcului pentru că, probabil, ordinele sunt de aşa natură. Tranzacţia s-a desfăşurat în august 2002, când Eleonora Popovici, o tânără de 27 ani care nu mai făcuse în viaţa ei vreo afacere, dar era secretară la una din firmele lui Bosânceanu, cumpăra „cu banul jos”, plătind un milion de dolari, hotelul Oltenia din Olimp. Elena Popovici susţinea, la vremea respectivă, că din postura ei de secretară i-a cerut directorului împrumut un milion de dolari pentru achiziţionarea hotelului. La data cumpărării hotelului, secretara de la firma Histria International a lui Bosânceanu avea un salariu de şapte milioane lei şi nicio altă sursă de venit. Încrezător în ea şi foarte amabil, acesta i-a dat banii, iar secretara şi-a luat hotel. După numai patru luni de la cumpărarea hotelului, mai exact în decembrie 2002, tânăra a cesionat gratuit pachetul majoritar de acţiuni firmei Histria Shipmanagement, care aparţine, bineînţeles, lui Bosânceanu. Pe scurt, aceasta este povestea cusută cu aţă albă a vânzării şi revânzării hotelului Oltenia, un alt activ al statului ajuns pe mâna unui om cu influenţă… economică. Specialiştii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - DIICOT au început anchetarea cazului, anchetă care se desfăşoară şi în prezent.

Sesizăm oficial, pe această cale, DNA şi celelalte instituţii abilitate ale statului cu privire la acest caz de scurgere a banilor publici..